Dan CIACHIR 

Parintele Ciprian a fost unul dintre cei mai autentici calugari pe care mi-a fost dat sa-i cunosc. Asta s-a intamplat in urma cu aproape 25 de ani si consider faptul un mare noroc spiritual. Poate ca si din aceasta ipostaza de fiu duhovnicesc al parintelui Ciprian decurge marturisita mea retinere fata de aspectele "Stiintifice" ori scolastice ale Ortodoxiei, ca sa nu mai vorbesc de cele ale Doxologiei. Un om poate sa invete sa sofeze luand 40 de ore de condus cu un instructor, sau sa aiba sansa unui tata sau a unui unchi proprietar de atelier de reparatii auto, astfel incat sa poata cunoaste multe tipuri de motoare si de vehicule. Am avut acest noroc pe langa parintele Ciprian. Nu uit, de pilda, simplitatea si precizia cu care mi-a explicat diferenta dintre shima mare si shima mica. O facea din interior - altfel decat teologii universitari. Nu uit prima calugarire sau tundere in monahism la care parintele Ciprian a tinut sa iau parte, in toamna lui 1984, cantarea "Bratele parintesti" rasunand in biserica Manastirii Bistrita in care toate luminile fusesera stinse si soapta unei femei simple: "Maica, daca cineva a fost de fata la o calugarire si nu are lumanare pe patul de moarte - i se socoteste ca si cum ar fi avut...". Un om care devine calugar isi schimba nu atat numele, cat statutul ontologic. Devine un virtual "inger in trup". Poate ca lucrul acesta l-a facut pe Nae Ionescu sa-i spuna odata lui Mircea Eliade - potrivit lui Andrei Scrima: "Bai baiete, vine o vreme cand fiecare dintre noi duce un mort in spinare: calugarul care am fi putut fi". Nu exista calugarie "traditionala" si calugarie "moderna" decat in mintile intelectualilor care nu pot trai fara dihotomii si "alternative". Calugaria, ideal si realitate, este de un singur fel. Unica. Parintele Ciprian Zaharia nu a fost numai monah adevarat, adica om care traieste teologhisirea, ci si staret. Unul de o popularitate discreta; la antipodul tenorului duhovnicesc. Un staret de vremuri grele, care smulgea Ocarmuirii incuviintarea de a face miezonoptica pe motiv ca are in manastire obiecte de patrimoniu si se teme de hoti. De locurile unde este lumina si zgomot, raufacatorii nu se apropie... Un staret care intindea masa oamenilor Stapanirii pentru ca in timp ce acestia duceau paharul de vin sau pulpa de gasca la gura parintele Iustin Pirvu sa aiba liniste in chilie - dupa 14 ani de inchisoare - iar parintele Ioanichie Balan sa isi poata transcrie in pace dialogurile sale ecleziale... Moldovean nascut in anul 1931 in comuna Boroaia, intrat de tanar in monahism si salvat ca prin minune de Patriarhul Justinian de avatarurile Decretului din 1959, parintele Ciprian Zaharia apartine unei mari generatii de duhovnici si stareti. Una care ne-a luminat tare cu lumina credintei.