Red APPLE 

Lui Traian Basescu ii dorim sanatate, viziune si o echipa profesionista. Lui Mircea Geoana ii uram sa traiasca bine. Lui Calin Popescu-Tariceanu ii dorim un sfarsit de mandat eficient. Lui Marko Bela ii dorim (daca mai poate) sa salveze UDMR de eticheta de coruptie. Lui Dan Voiculescu sa iasa din marja de eroare. Lui Corneliu Vadim Tudor nu stim ce sa-i dorim... Despre Gigi Becali este greu sa mai spunem ceva. Iar micutului PIN ii dorim sa faca ceva... in sfarsit. *** Anul care a trecut a adus in prim-plan sau a consolidat cateva personaje despre care sunt toate indiciile ca vor avea evolutii pe termen lung si vor fi parte importanta din viitoarea structura de putere in politica romaneasca. Toti au cate o abilitate iesita din comun, au cateva atribute care ii ajuta sa evolueze, sa devina altceva. Astfel, de la PSD s-au remarcat Cristian Diaconescu, Victor Ponta si Titus Corlatean, de la PD au avut o crestere semnificativa, in termenii jocului politic, Emil Boc si Elena Udrea, iar de la PNL sunt de retinut Bogdan Olteanu si Relu Fenechiu. Toti acestia au inceput sa isi construiasca autonom propriul profil, rupt de relatiile ombilicale fie cu partidele lor, fie cu personajele care ii legitimeaza. Toti au agresivitatea specifica politicianului, si comportament de vanzator, permanent nemultimiti de pozitiile pe care le au. incet, toti isi construiesc propriile structuri de putere si inteleg ca politica este despre achizitia de putere si administrarea ei. Ceea ce este imbucurator in aceasta enumerare, este ca toti cei despre care am facut vorbire mai sus nu au semnalmentele vechii clase politice sau dependente periculoase, chiar daca stiu sa manevreze cu abilitate intre grupuri si grupulete originatoare de resurse politice. Si cel mai important lucru care ii detaseaza de ceilalti este faptul ca au inteles diferenta dintre imagine si putere, dintre notorietate si resursele ce pot fi utilizate in luptele politice, au inteles diferenta dintre razboiul de imagine si lupta pentru puterea concreta, in termenii viziunii de viitor, a controlului de resurse, a loialitatii. Nu le tremura mana cand trebuie sa ia o decizie, nu se sperie si nu fug cand sunt atacati, stiu sa faca pasi inapoi sau compromisuri pentru a-si proteja strategiile. Aceste personaje au demonstrat in anul 2007 ca sunt un capital important pentru propriile echipe si partide, ca vor, pot si stiu sa faca politica adevarata, pe toate palierele, de la imagine la combinatorica, de la resurse la oameni. Cu toate acestea, ceea ce le mai lipseste pana la adevaratul lor moment de glorie, este pe de o parte viziunea politica in care sa se integreze nu numai pe ei insisi, ci si electoratul pe care vor sta in viitor (cati dintre acestia au proiecte politice?), iar pe de alta parte capacitatea de a gandi multidimensional, nu localist, de a apela la resurse externe jocului politic intern si relativ limitat, cu alte cuvinte, constructia relatiilor si a reputatiei in raport cu institutii si politicieni europeni si nu numai. O parte dintre acestia pot rata, o parte vor confirma, dar cert este ca la viitoarea tabla de joc a puterii romanesti se vor inscrie oameni noi, lipsiti de notorietate la acest moment, dar in care se vor investi mari sperante si poate chiar multe alte resurse... 2008 nu va fi un an calm din punct de vedere politic si numai in urma confruntarilor se poate spune despre cineva ca este puternic sau nu. Bilanturile de la sfarsitul lui 2008 vor fi cele care vor arata cine merita intr-adevar amintit.