Sarbatoarea Botezului Domnului, praznuita la 6 ianuarie, a fost instituita in amintirea botezului primit de Hristos de la Sfantul Ioan Botezatorul in apa Iordanului. Se mai numeste Epifania sau Teofania, adica Aratarea Domnului, pentru ca in aceasta zi s-a aratat Mantuitorul, a iesit pentru prima data in lume, fiind marturisit ca Mesia. Botezul Domnului in Iordan are o dubla semnificatie: pe de o parte, prin cufundarea in apele Iordanului, Iisus Hristos sfinteste firea apelor, pregatind oarecum botezul crestin; pe de alta parte, in aceasta zi, Sfanta Treime s-a aratat pentru prima data: Dumnezeu Tatal, prin glasul care zice: "Acesta este Fiul Meu iubit intru care am binevoit", Duhul Sfant in chip simbolic de porumbel, care odihneste peste Hristos, si Mantuitorul botezat de Ioan in apa Iordanului. Inceputul acestei sarbatori dateaza cel putin din secolul al III-lea, de cand avem mentiuni despre existenta ei, fiind atestata pentru prima data la Alexandria, de Clement Alexandrinul. "Constitutiile Apostolice" o mentioneaza printre primele sarbatori crestine. O alta scriere, "Testamentum Domini" (secolul IV) o aminteste ca singura sarbatoare existenta, alaturi de Nasterea si de Invierea Domnului. Din secolul al IV-lea, avem marturii numeroase despre Boboteaza, din predicile celebre tinute de Parintii Bisericii. In Apus nu avem dovezi despre existenta ei inainte de secolul al IV-lea. Ca si alte sarbatori imparatesti, Botezul Domnului era praznuit intotdeauna cu mare solemnitate. Pe la anul 400, imparatii Honorius si Arcadius au interzis spectacolele de circ in aceasta zi. Cel mai de seama eveniment legat de aceasta sarbatoare in vechime era botezul solemn al catehumenilor (cei care doreau sa devina crestini), care voiau sa imite astfel botezul Mantuitorului in Iordan. Cum botezul era numit in vechime "luminare", sarbatoarea Bobotezei a mai primit numele de "sarbatoarea luminilor" sau "a luminarii", ramasa pana astazi in cartile ortodoxe de slujba. In aceeasi zi se savarseau Ceasurile Mari sau Imparatesti, la care asistau imparatii bizantini si demnitarii lor. (Rompres) Una din cele mai populare sarbatori La romani, sarbatoarea a fost, alaturi de cea a Nasterii, una dintre cele mai populare. In fiecare an, in cetatile de scaun ale Tarilor Romanesti, Botezul Domnului se serba cu deosebit fast, iar sfintirea Agheasmei Mari se facea intotdeauna de mitropolitul tarii, in prezenta domnitorului si a curtii. In zilele noastre, Boboteaza cuprinde motive specifice sarbatorilor de Craciun: local se colinda, se fac si se prind farmecele si descantecele, se afla ursitul, se fac prorociri ale timpului si belsugului in noul an. O pondere deosebita o detin insa actele rituale si practicile magice de profilaxie si purificare. Riturile crestine si precrestine sunt menite sa alunge spiritele rele si sa sfinteasca apa: agheasma, umblatul preotilor cu botezul si scufundarea crucii in apa, aprinderea focurilor, afumarea oamenilor si usilor. Alimentele specifice Bobotezei sunt piftia si graul fiert. Agheasma mare se face atat in ajunul Bobotezei, cand se sfinteste apa cu care preotii boteaza apoi casele crestinilor, cat si in ziua de 6 ianuarie, dupa liturghie, cand se sfinteste apa pe care o iau crestinii la casele lor pentru tot anul. Se spune ca apa sfintita de Boboteaza se pastreaza nestricata vreme indelungata, ramane proaspata, curata si placuta la gust, de parca ar fi fost scoasa de curand din izvor. Biserica Ortodoxa Romana ii sfatuieste pe credinciosi sa pastreze agheasma intr-un vas curat si la loc de cinste si sa guste din ea pe nemancate si cu multa cuviinta in zilele de ajunare si de post sau cu ocazia marilor sarbatori, dupa ce vin de la biserica. Se obisnuieste ca oamenii sa bea din agheasma mare timp de opt zile in sir, din ajunul Bobotezei pana la incheierea praznicului, adica pana la 13 ianuarie. Dupa aceea, ea se poate lua numai dupa spovedanie. Mii de bucuresteni se aduna an de an la Patriarhie pentru a asista la Sfanta Liturghie si la slujba de sfintire a apei si pentru a lua agheasma. La fel de multi oameni se strang adesea si la alte Catedrale Mitropolitane din tara. (D.M.V.)