Ion SPANU 

Trecand in revista evenimentele din acest an, cel putin din punct de vedere politic, putem trage concluzia ca 2007 a fost anul lui Traian Basescu. Presedintele a reusit performanta incredibila de a genera cele mai multe si mai spectaculoase stiri de presa. O contabilizare rece a faptelor ar duce la concluzia ca, strict numeric, reusitele lui Basescu depasesc insuccesele, domnia sa reusind performanta de a puncta in sondaje ori de cate ori i-a iesit cate o actiune politica si a de a nu scadea prea mult atunci cand a ratat in altele. Daca insa luam in calcul amploarea evenimentelor declansate de Traian Basescu, atunci lucrurile se schimba radical. Anul 2007 va ramane in istoria politicii romanesti ca anul in care, pentru prima oara, un presedinte a fost suspendat! Cel care parea a fi vesnicul invingator al bataliilor politice s-a vazut obligat sa plece acasa pentru 30 de zile, desi, pana in ultima clipa, a sperat ca parlamentarii nu vor indrazni sa voteze suspendarea sa. Asa s-a nascut episodul "demisia in 5 minute", care a spart, in ochii opiniei publice, mitul fermitatii si sigurantei lui Basescu. Nu intamplator, la sfarsitul referendumului, presedintele si-a iesit din minti si s-a napustit pe ziarista de la Antena 1. Momentul "tiganca imputita" reflecta starea de surescitare pe care i-a generat-o dlui presedinte aceasta perioada de suspendare! Este cert ca momentul suspendarii l-a schimbat mult pe Traian Basescu, l-a facut un fel de Mike Tyson care, la revenirea in ring, dupa prima infrangere, de teama unui nou insucces, i-a muscat urechea adversarului. De altfel, o alta nereusita a proiectelor lui Traian Basescu este legata de faptul ca nu a reusit sa-i scoata pe liberali de la guvernare, actiunile sale semanand din ce in ce mai mult cu cele ale boxerului american. Nu cred ca exista un mijloc pe care, in acest an, presedintele sa nu-l fi folosit pentru a-l da jos pe Tariceanu din fruntea guvernului: incercarea de a sparge PNL, trimiterea pe banda rulanta in fata procurorilor a ministrilor liberali, atacurile permanente in presa, etc. Ultima speranta a presedintelui de a-l vedea la pamant pe primul-ministru era legata alegerile euro-parlamentare, in care miza pe un scor foarte slab al PNL, numai ca acele 14 procente au confirmat stabilitatea electoratului liberal si, implicit, intarirea pozitiei lui Tariceanu. Poate ca tocmai acest ultim insucces al domniei sale l-a facut sa impuna PD-ului, partidul sau de suflet, fuziunea cu PLD-ul lui Stolojan. Este un fel de pedepsire pentru neimplicarea suficienta a democratilor in razboiul personal al lui Traian Basescu, razboi in care, e drept, mai mult au punctat Boureanu, Raluca Turcan sau chiar Stolojan! Chiar daca rezultatul obtinut de PD la euro-parlamentare este mult sub cel estimat in sondaje, totusi el este, de departe, cel mai bun obtinut pana acum de acest partid. De aceea, fuziunea aceasta nu poate fi privita ca necesitate, ci doar ca pe un gest prin care Traian Basescu isi exprima propriile dorinte. Sigur ca, pentru sustinatorii lui Traian Basescu, anul care se incheie acum are si succese, numai ca putini vor fi aceia care vor indrazni, la cumpana dintre ani, sa se duca la Cotroceni pentru a primi felicitari. Cu exceptia Elenei Udrea, cei multi PD-isti se vor limita sa-i trimita presedintelui doar banalele SMS-uri pentru a evita replicile taioase pentru activitatea din 2007. In fond, ca batalie pentru Basescu, mai mult a facut zapada decat zmeii din PD! Ea, saraca, l-a culcat la pamant pe Ludovic Orban, adversarul cel mai de temut al presedintelui! Ce va fi in 2008 nu va spun. Ca sa nu va stric sarbatorile!