Pramit Pal CHAUDHURI 

In vreme ce socul provocat de atacurile teroriste la adresa liderului Opozitiei pakistaneze, Benazir Bhutto, se atenueaza, este din ce in ce mai clar ca acestea au constituit o binecuvantare politica pentru ea, atragand un val de simpatie publica ce depaseste fieful ei din provincia Sindh. Si, totusi, lui Bhutto ii vine greu sa transforme aceasta schimbare de dispozitie a publicului in sprijin politic. Bhutto, liderul Partidului Popular Pakistanez, are nevoie de tot sprijinul disponibil dupa revenirea sa din exil. Decizia sa de a forma o alianta de convenienta cu liderul militar pakistanez, lipsit de popularitate, Pervez Musharraf, continua sa submineze afirmatiile ei potrivit carora ar fi dedicata cauzei democratice. Acordul i-a conferit lui Musharraf o mai mare legitimitate in ochii publicului, acesta urmand sa imparta unele dintre prerogativele pe care le-a monopolizat. Si, totusi, nu se poate discuta despre sentimente de afectiune, ca sa nu mai vorbim de politici comune, intre cei doi. Teoretic, atacurile sinucigase la adresa lui Bhutto ar fi trebuit sa ii apropie pe cei doi. La urma urmei, militantii islamisti au incercat in repetate randuri sa il asasineze pe Musharraf. Dimpotriva, Bhutto i-a acuzat pe reprezentantii partidului lui Musharraf, Liga Musulmana Pakistaneza, si pe membrii guvernului acestuia ca ar fi jucat un rol in atentate. Aproape toata lumea este de acord ca asocierea lor este mai putin o alianta politica, cat mai degraba un mariaj cu pistolul la tampla. Atacurile teroriste si raspunsul ei - prin atacarea partidului lui Musharraf, vizitarea ranitilor la spital si oferta sa de a le plati cheltuielile medicale - au facut-o sa mai recastige ceva din sprijinul popular. Intrebarea este: il va putea pastra? Una dintre preocuparile lui Bhutto reprezinta rolul puterii judiciare, care nu prea il are la inima pe Musharraf. Aprobarea obtinuta de Musharraf in cadrul realegerii sale pare insa sa confirme faptul ca judecatorii au cazut la pace cu generalii. Miza o reprezinta razboiul din ce in ce mai sangeros dintre statul pakistanez si militantii islamisti, care dispun, la acest moment, de un stat propriu, independent de facto - asa-numitul "Al-Quedastan" - situat la frontiera Pakistanului cu Afganistanul. Atacurile teroriste nu au dus insa la o manifestatie publica impotriva militantilor islamisti. Insa, pana acum, pakistanezii au tins sa considere violentele drept un rezultat necesar si inevitabil al implicarii Pakistanului in "razboiul impotriva terorismului" al SUA. Aceasta deja si-a facut simtite efectele in cazul lui Musharraf. Daca va submina si popularitatea lui Bhutto, aceasta va ajunge sa regrete intelegerea sa cu generalul, considerand-o un targ faustian. Un pericol si mai mare il reprezinta faptul ca, indiferent de culoarea Guvernului pakistanez, acesta va avea nevoie de o mai mare legitimitate pentru a duce mai departe razboiul in curs de intensificare impotriva "Al-Quedastanului". Prin sprijinirea dorintei lui Musharraf de a-l tine pe Sharif pe tusa politicii, SUA dispun de putine optiuni, in cazul in care alianta Bhutto-Musharraf nu va reusi sa produca un guvern care sa fie acceptat de pakistanezi. In acelasi timp, Bhutto nu a uitat nici un moment ca tentativele tatalui sau de a face politica cu Armata au dus, intr-un final, la moartea sa, de mana generalilor. Copyright: Project Syndicate www.project-syndicate.org Materialul cercetatorului de la Fundatia Asia a fost scris la revenirea lui Benazir Bhutto in Pakistan, dupa primul atentat sinucigas major impotriva sa, de la 18 octombrie.