Dan PAVEL 

Scandalul incidentului rutier al ministrului Orban a scos la iveala o multime de puncte slabe si puncte tari ale politicii si presei autohtone. Cateva merita atentie. Din cate greseli s-au facut, poate invatam ceva. Orban este principalul responsabil pentru tot ce s-a petrecut. Daca proceda corect de la bun inceput nu mai existau motive pentru ca presa si adversarii lui sa-l atace. Nu toata presa si nu toti adversarii l-au atacat. L-au mai atacat si "prietenii", si colegii de partid. Pana la un punct, presa si-a facut datoria. Relatand faptele, care nu erau si inca nu sunt clare. Organele de ancheta ar trebui sa-si faca datoria, cu conditia sa nu mai incalce drepturile omului. Pentru ca faptele nu erau suficient de clare, anumiti ziaristi au inceput sa faca speculatii, au incercat sa forteze anumite concluzii, dar ceea ce este mai grav, au incercat sa faca justitie, in direct, la televizor, la ore de maxima audienta. Surpriza a fost Cristian Tudor Popescu, care a dejucat scenariul cuplului Tatulici-Turcescu. Tot scandalul colateral pornit de la emisiunea cu pricina a scos la iveala cat de fragile sunt normele profesionale si deontologice din presa romaneasca. Normele implicite, pentru ca normele explicite nu au fost acceptate. Ruptura din cadrul Clubului Roman de Presa este bine-venita, pentru ca o solidaritate prost inteleasa a blocat manifestarea libera a diferentelor de opinii, interese, profesionalism, inteligenta in unele chestiuni de interes public mai ridicat decat solidaritatea breslei. Spre deosebire de mediul intelectual si de partea angajata politic a societatii civile, in presa nu mai este posibila unanimitatea si nici partizanatul unilateral. Din cauza diversitatii, "linsajul de presa" nu s-a mai petrecut. Ziaristii inteligenti au inteles ca nu este cazul sa se napusteasca asupra liberalului fara a cantari atent faptele, contextul, interesele. Scandalul Orban ne-a aratat cat de atipic este Partidul National Liberal. Daca sunt adevarate relatarile "pe surse" cu privire la faptul ca premierul Tariceanu, care este si presedintele PNL, i-ar fi cerut demisia ministrului Transporturilor, iar acesta a refuzat sau cel putin a amanat pana la clarificarea situatiei, inseamna ca PNL este singurul partid important in care disciplina este secundara fata de spiritul democratic. Nimeni nu ar fi indraznit in PD (acum PD-L) sa se impotriveasca unei solicitari similare venite din partea lui Basescu, care nici macar nu mai este oficial presedintele partidului. La liberali au existat intotdeauna minoritati disobediente, indiferent cine a condus partidul. Cand majoritatea a ajuns sa fie intoleranta, s-au produs sciziunile. Modul in care PNL va gestiona problema Orban poate sa aduca puncte electorale in plus, in minus sau doar stagnare. Dupa "scandalul caltabosul" parea ca lucrurile s-au stabilizat in partid. Desi indisciplina liberala are rolul ei in democratia interna, ea poate deveni ruinatoare in urmatoarele campanii si batalii electorale. Din anumite puncte de vedere, PNL este un partid tipic, ca si celelalte partide romanesti. Politicienii din partidele noastre nu au inteles prea bine lectia esentiala a democratiei: politica se face in interes public. Cand lucrezi in interes public, te comporti ca un "slujitor al interesului public" (este una din traducerile lui "public servant"). Daca esti la putere si te comporti altfel, nu meriti sa fii la putere. Simplu, nu? Dar cat de complicat.