Razvan SAVALIUC 

Sa spunem ca accidentul a fost usor, iar familia fetei, ascultand regretele si scuzele ministrului, a decis sa nu reclame incidentul. Probabil in schimbul unei importante sume de bani. Ce e rau in asta? Oricui i se poate intampla. Vatamarea usoara este o fapta care se cerceteaza la plangere prealabila, cu posibilitatea impacarii partilor. Altfel spus, daca nu e plangere, n-ai voie sa faci dosar. O asemenea speta se poate sanctiona cel mult contraventional, pe Codul Rutier. Pot sa se dea toti sefii Parchetelor cu fundul de pamant, caci nu au voie sa deschida dosar acolo unde cercetarea este conditionata de existenta unei plangeri prealabile. Si atunci ce cauta procurorii cu bocancii in familia fetei? Cu ce drept isi permit anchetatorii sa traumatizeze o familie, sa o hartuiasca, sa o cheme repetat la audieri, sa forteze ducerea cu de-a sila la Institutul de Medicina Legala sau la testul poligraf? Se gandeste cineva ca un minor poate ramane traumatizat pe viata dintr-o asemenea tarasenie? Cum ramane cu legea care ocroteste copilul, familia si viata privata? Daca asa stau lucrurile, eu nu pot sa cred altceva decat ca procurorii au primit ordin de sus sa intretina artificial un dosar penal cu scop precis: isterizarea presei aservite sau nu, in scop de desfiintare politica a celui implicat in accident. Iar in subsidiar, pentru confectionarea cu orice pret a dosarului penal, se vrea constrangerea parintilor fetei sa recunoasca ca au ascuns un accident, sub amenintarea raspunderii pentru marturie mincinoasa. Si ce daca tatal fetei ar fi ascuns accidentul pentru ca s-a inteles cu ministrul in schimbul unor bani!? Legea permite. E dreptul partilor sa se impace, inclusiv pe bani sau alte avantaje. Trebuie ca o persoana sa faca musai plangere ca sa fie procurorii satisfacuti? Pe cine incalzeste o amenda data de autoritati unui sofer neatent, mai mult decat o suma grasa de bani? Sa fim sinceri, cine nu ar accepta intr-un asemenea caz banii, cand e limpede ca soferul nu a comis-o intentionat? Si, atunci, inca o data intreb, ce cauta politia si parchetul in viata privata a oamenilor? A terminat Parchetul General cu marile dosare pe care le ascunde cu anii prin sertare? Ieri am incercat sa obtin oficial, de la cel mai inalt nivel al Parchetului General, explicatii despre cercetari. S-a refuzat orice informatie oficiala, inclusiv numele procurorului de caz. Cu argumentul ridicol ca in cazul Elodiei s-ar fi manifestat maxima transparenta si totul s-a intors impotriva procurorilor. De parca e vina presei ca "marele criminalist" Marius Iacob nu e in stare sa elucideze cazul, dupa ce a iesit pe post sa declare ca el e convins ca Cioaca e criminalul. Gest pe care nici un procuror n-ar trebui sa-l faca si care a inflamat presa impotriva unui om care, pana la proba contrarie, beneficiaza de prezumtia de nevinovatie. Pana la cazul Orban, credeam ca numai DNA face dosare politice, dupa mega-facatura cu ministrul Justitiei, care si-a atins scopul determinand demisia lui Chiuariu. Acum asistam la un nou linsaj judiciar - marca Parchetul General - mult mai periculos decat primul, pentru ca de data aceasta, pe langa discreditarea unui om politic din tabara adversa Palatului Cotroceni, care a avut ghinionul sa comita un accident pe o zi cu ninsoare intensa, distruge linistea si sanatatea unei familii de oameni simpli, a carei viata a fost transformata intr-un cosmar in pragul sfintelor Sarbatori de iarna.