Ileana CORNEA 

Acum, in ultimul sfert al celui de-al doilea mandat de patru ani la Casa Alba, bravul texan care conduce America (deci, lumea), George W. Bush, a prins, se pare, curajul de a se apropia personal de craterul vulcanului din Orientul Mijlociu. El va intreprinde, in ianuarie, prima sa vizita in agitata zona de care, pe parcursul ultimilor sapte ani, s-au ocupat mai multi demnitari americani, inclusiv Condoleezza Rice si predecesorul sau la sefia diplomatiei SUA, Colin Powell. Toti s-au dus, au vazut, au vorbit, au plecat. Iar conflictul israeliano-palestinian, vechi de sase decenii, se manifesta si azi, faimoasa foaie de parcurs lansata de nu mai putin faimosul Cvartet pentru Pacea in Orient (SUA, Rusia, UE, ONU) fiind, de mult, caduca. Dar, in ianuarie, Bush insusi se va deplasa la Ierusalim si in Cisiordania, decis sa convinga partile beligerante sa incheie un acord de pace. Decis sa-si incununeze prestatia prezidentiala prin acest demers demonstrativ si sa intre in istorie ca "omul care aduce pacea" israeliano-palestiniana. Presedintele american se va intalni, in Orasul Sfant, cu omologul sau israelian, Shimon Peres, si cu premierul Ehud Olmert, apoi, in Cisiordania, cu presedintele Autoritatii Palestiniene Mahmud Abbas si cu prim-ministrul Salam Fayyad. Desi e evident pentru toata lumea - probabil, cu exceptia lui Bush - ca aceste convorbiri nu vor avea nici un efect in afara de cel mediatic, e meritoriu pentru seful Casei Albe ca nu s-a angajat sa-i aduca fata in fata pe liderii celor doua parti, in cadrul unei trilaterale. Meritorie e si prudenta lui de a preciza ca nu va avea nici o discutie cu vreun reprezentant al Hamas, miscare inscrisa pe lista neagra a organizatiilor teroriste, atat de catre SUA, cat si de catre UE. Dupa ce le va tine beligerantilor israelieni si palestinieni lectia despre necesitatea stringenta si importanta capitala a instaurarii imediate a pacii, Bush isi va continua periplul oriental in tari mai pasnice: Kuweit, Bahrein, Emiratele Arabe Unite, Arabia Saoudita si Egipt. Asteptand "sa vina Americanul" liderii din zona de conflict incearca sa mai rezolve singuri o parte din probleme, dar se pare ca bunele lor intentii se incapataneaza sa ramana in sfera utopiei. Israelul ar putea accepta o mediere cu liderii radicalilor palestinieni Hamas, ca un sacrificiu facut pentru a stopa atacurile cu rachete lansate din Fasia Gaza, dar nu va inceta operatiunile aeriene impotriva gruparii si a altor militanti care participa la atacuri in zona. Pe de alta parte, nici Hamas nu vrea sa renunte la atacuri, pana nu renunta Israelul la operatiunile militare impotriva atacatorilor. Si cercul vicios se inchide. In plus, Israelul examineaza planul construirii unei noi colonii evreiesti in Ierusalimul de Est, adica in zona araba a orasului, cucerita de statul evreu in 1967. Acest proiect, care vizeaza construirea a aproximativ 10.000 de locuinte ar transforma sectorul industrial Atarot in cel mai mare cartier-colonie din Ierusalimul de Est. Dar aceasta nu este singura consecinta a febrei israelienilor de a construi. Ei au riscat, inca de la reluarea negocierilor, anuntandu-si, spre blamul american si european, intentia de a organiza o licitatie pentru extinderea coloniei Har Homa. La randul lor, palestinienii au avertizat ca orice extindere a colonizarii ar putea distruge negocierile de pace cu israelienii, relansate la sfarsitul lunii noiembrie, in conformitate cu cele convenite la Annapolis, in cadrul conferintei internationale privind Orientul Mijlociu. Bush va ajunge, deci, in Orient, intr-un moment sensibil in care continuarea conflictului isi gaseste noi motivatii. Se va duce, va vedea, va vorbi si va pleca.