Ion Bogdan LEFTER 

Din pacate, am avut parte si de bruiajul continuu al conflictului dintre presedintele Traian Basescu si premierul Calin Popescu Tariceanu, extins treptat asupra intregii scene politice. Desi tara are parte de o guvernare performanta, cu excelente rezultate, imaginea a fost distorsionata pana la mistificare, pana la aspectul de "instabilitate politica". Din exterior a fost perceputa mai ales acest din urma mesaj: o tara cu probleme, cu o guvernare subreda. Conflictul politic in cauza a inregistrat in 2007 un crescendo uimitor: de la atacurile aproape exclusiv la adresa primului-ministru (presedintele sperase in 2005-2006 ca-l poate detrona atat din fruntea executivului, cat si a partidului sau, pe care credea ca-l va controla prin intermediul lui Theodor Stolojan), seful statului a ajuns sa condamne intregul PNL, Guvernul, Parlamentul, clasa politica - mai toata, minus sustinatorii presedintelui, fireste. Extins progresiv, conflictul a condus la consultarea exceptionala, in doua randuri, a populatiei: in luna mai pentru demiterea lui Basescu si in noiembrie pentru votul uninominal "pur si dur", dorit de presedinte ca instrument de destabilizare a actualului sistem de partide. Momente fara precedent in istoria noastra postcomunista, de-a lungul careia, pe langa alegerile propriu-zise, populatia n-a mai fost chemata la urne decat pentru adoptarea Constitutiilor, fara mari pasiuni in joc. Vasazica, in conditiile in care zgomotul asurzitor al "razboiului politic intern" a acoperit performantele tarii, anul 2007 poate fi caracterizat prin punctele de varf ale contenciosului: un "an al referendumurilor". Suspendat de Parlament, Basescu a fost sustinut pe 19 mai de circa 75% dintre cetatenii care au votat. Procentul inregistrat pe 25 noiembrie in favoarea solutiei sale uninominale a fost chiar mai mare: peste 81%. Drept urmare, in primavara presedintele si-a reluat functia, pe cand in toamna a trebuit sa se recunoasca infrant. Frapanta, asimetria dintre cele doua episoade a fost practic ingnorata de comentatorii scenei noastre publice: caci, desi Basescu a obtinut de fiecare data scoruri foarte bune, deznodamintele au fost diferite. Explicatia sta in interpretarea diferita a participarii, aflate constant sub 50% (44,45%, respectiv 26,51%): referendumul din mai a fost validat, pe cand cel din noiembrie nu. In aprilie, dupa ce declansase procedura suspendarii lui Basescu, PSD a initiat si modificarea legislativa conform careia demiterea sefului statului se decide prin vot popular indiferent daca la urne se prezinta sau nu majoritatea electoratului. Fara aceasta suspendare temporara a unei prevederi procedurale, referendumul din mai ar fi fost si el invalidat, Basescu ar fi ramas suspendat si lucrurile ar fi putut evolua cu totul altfel. Cu alte cuvinte, 2007 ramane - de fapt - "anul referendumurilor asimetrice". Oricum bizar, pe fundalul succesului economic si al progreselor generale ale Romaniei, despre care vorbeam la inceput...