Scrisorile dezvaluie faptul ca, atunci cand fetitei i s-a amputat piciorul, la varsta de cinci ani, ea a indurat durerile cu seninatate, avand, in acele cumplite chinuri, o atitudine demna de o sfanta. Luni, Papa Benedict al XVI-lea a aprobat un decret care ii recunoste micutei Antonietta "virtutile eroice", ceea ce inseamna ca se mai cere doar marturia a doua miracole pe care fetita le-a facut, dupa care va fi declarata sfanta. Daca va fi canonizata, fetita va fi cea mai tanara sfanta din istoria Bisericii romano-catolice. Antonietta Meo, careia i se spunea "Nennolina" s-a nascut in Roma, in 1930, iar la varsta de doar cinci ani a fost diagnosticata cu cancer. Dupa scurta vreme, i s-a amputat un picior, iar fetita a fost nevoita sa poarte o proteza ortopedica grea. Acest lucru nu o impiedica totusi sa fie fericita si sa se joace in continuare cu ceilalti copii. Mai mult decat atat, rugaciunile ei s-au inmultit si in fiecare seara avea obiceiul sa puna la picioarele crucifixului o scrisorica, dictata mai intai mamei si apoi scrisa chiar de ea. Astfel, fetita a lasat, impreuna cu un jurnal, mai mult de o suta de scrisori adresate lui Iisus, Mariei, lui Dumnezeu si Spiritului Sfant, care dezvaluie o viata de un puternic misticism, dar si o "gandire" teologica uimitoare, care se ascundea in spatele frazelor foarte simple, relateaza si catholica.ro. Intr-una dintre scrisori, Antonietta scria: "Draga Iisus, tu esti sfant si esti bun. Ajuta-ma, binecuvanteaza-ma si da-mi piciorul inapoi. Daca nu vrei totusi asta, atunci faca-se voia ta". Scrisorile catre Fecioara Maria erau pline de afectiune: "Iubita Fecioara, tu esti atat de buna! Ia inima mea si du-o la Iisus" (18 septembrie 1936). Tot Fecioarei i-a cerut sa o ajute sa ajunga si ea sa fie mereu ascultatoare ca si Iisus. In timpul frecventelor sederi in spital, Antonietta mergea in caruciorul cu rotile in fiecare zi inaintea imaginii Fecioarei pentru a recita rugaciuni si a depune la picioarele ei flori de camp culese de mama ei. Inainte cu cateva zile de sarbatoarea Sfintei Marii, in 1936, in timp ce se apropia de ultimul ei Craciun, Nennolina scria: "Sunt bucuroasa ca astazi este sarbatoarea ta, Iubita Fecioara! (...) spune-i lui Iisus sa ma faca sa mor inainte sa comit un pacat de moarte!" Antonietta a murit la data de 3 iulie 1937, iar faima ei de sfanta s-a raspandit pretutindeni. Dupa doi ani, biografiile ei au inceput sa circule si in afara Italiei. Dosarul sau de sanctificare a fost deschis la Roma in 1972. In 1981 Congregatia pentru Cauzele Sfintilor a abolit restrictia potrivit careia trairea eroica a virtutilor crestine trebuie sa aiba loc pentru "o perioada indelungata". Aceasta prevedere a dus astfel la beatificarea celor doi pastorasi de la Fatima, Iacinta si Francesco Marto. Cauza Antoniettei Meo a fost reluata in mai 1999, cand s-a constituit la Roma "Asociatia Nennolina", care, pe langa sustinerea materiala a procesului canonic de beatificare, promoveaza studii si cercetari asupra vietii si gandirii Nennolinei. Trupul Antoniettei se odihneste acum intr-o micuta capela patronata de bazilica ce pastreaza relicvele patimii lui Iisus, Bazilica Sfanta Cruce din Ierusalim. Aceasta este Bazilica unde a fost botezata si care se gaseste in cartierul din Roma in care si-a trait scurta viata. (B.M.)