Roxana IORDACHE 

In rest, reactia sefilor mass-media a fost lamentabila. Embargo. Boicot. Indiferenta. Inconstienta. Frica. Prostie. Slugarnicie. Cenzura si autocenzura in consecinta. Refuz de a informa lumea despre o initiativa cu vocatie istorica. Macar pentru ipoteza ca acest Apel poate face istorie si tot se cuvenea dat publicitatii. Fie si sub forma unei simple stiri. Dar se prefera derizoriul: scandaluri politice, tampenii pseudo-mondene si dejectii prezidentiale. Esentialul, cum e cel cuprins in acest Apel, se omite. Mai, tovarasi, dupa 18 ani de la caderea cenzurii, de ce va temeti? De ce boicotati Apelul pentru Romania regala? Va e frica sa nu-l suparati pe presedintele de la Cotroceni? Pai n-a condamnat el comunismul? N-a zis el ca e ilegal si criminal? De care, in Romania, republica e legata ombilical? Va e frica sa nu va certe patronii? Atunci, mai dragilor, sa nu fiti surprinsi cand va vor certa ca nu v-ati facut datoria de a informa poporul roman cu privire la o initiativa pe care unii dintre mai-marii vostri o sustin. Sau o vor sustine, pentru ca nu prea le mai convine sa fie santajati si conditionati de mafiile domnului presedinte Traian Basescu. Inclusiv judiciare. Ceea ce Regele n-ar face niciodata. Nu doar pentru ca nu-i permite sistemul monarhiei constitutionale, cea mai moderna forma de stat din Europa. Ci pentru ca asa a fost crescut si educat Regele nostru Mihai. Si al vostru. Al tuturor romanilor. Sigur, unii dintre domniile voastre vor spune ca nimeni nu le-a impus cenzura - a fost doar asa, o bagheta magica picata pe capul lor, astfel incat, cu notabila exceptie a ziarului ZIUA, mai toata presa din Romania sa se faca en gros ca stirea nu exista. Poate pentru ca a nins si v-a luat vizibilitatea, de aceea si realitatea jurnalismului selectiv de azi nu e departe de acela care justifica ca (cacofonie intentionata) nu poate transmite manifestatiile anti-FSN si apoi demonstratia din Piata Universitatii, pentru ca era ceata. Deasa in creierul lor de cenzori furajati ca sa taca si sa faca doar ce nu le supara stapanii. Uneori, chiar anticipand ce ar putea sa-i supere si cenzurandu-si pana si propriile impulsuri naturale de a fi, macar in timpul lor liber, oameni liberi.