Prezentand pentru prima oara o buna parte din rezultatul combinat al unei serii de proiecte derulate in legatura cu situl de la Murfatlar-Basarabi, expozitia "O istorie in creta", care va fi deschisa azi la Muzeul National de Istorie a Romaniei (MNIR), urmareste sa creeze premisele pentru dezvoltarea unor initiative viitoare pentru cercetarea, protejarea si punerea lui in valoare. Murfatlar-Basarabi nu este singurul sit monastic rupestru din Dobrogea, dar este unul dintre cele mai reprezentative. Datorita scrierilor bisericesti, este cunoscut modul in care s-a dezvoltat acest fenomen comun in toata lumea mediteraneana, din Palestina pana in Spania sau din Egipt pana in Crimeea. Expozitia temporara cu tema "O istorie in Creta. Complexul rupestru de la Murfatlar-Basarabi" - organizata de Muzeul National de Istorie a Romaniei, in colaborare cu Institutul de Arheologie "Vasile Parvan" si Muzeul de Istorie Nationala si Arheologie Constanta, cu sprijinul Institutului National al Monumentelor Istorice, Universitatea de Arhitectura si Urbanism "Ion Mincu", Columbia University din New York City si Institutul National de Cercetare-Dezvoltare de Optoelectronic - va fi inaugurata azi, la sediul MNIR, la orele 14.00 (corp Stavropoleos, etaj 2, sala 35) si isi propune sa readuca in atentia publicului, dar si a specialistilor, istoria recenta a acestui monument arheologic. Situl arheologic Murfatlar-Basarabi se afla pe malul drept a ceea ce a fost Valea Carasu (acum Canalul Dunare - Marea Neagra), fiind descoperit in dupa amiaza zilei de 11 iunie 1957, in urma unor lucrari de extindere prin impuscare a zonelor de exploatare a cretei in cariera moderna. Dupa aceea, Institutul de Arheologie "Vasile Parvan" si Muzeul de Istorie Nationala si Arheologie Constanta au demarat sapaturi arheologice pentru degajarea complexului, colectivul santierului incluzand si specialisti ai Institutului National al Monumentelor Istorice. Cercetarile au dus la identificarea unui ansamblu de monumente din secolul al X-lea, continand exploatari de cariera, bisericute, chilii, locuinte si morminte, toate sapate in creta. Prin caracteristicile arhitectonice, prin varietatea decoratiei incizate - extrem de abundente din cauza naturii rocii in care au fost cioplite - prin prezenta a numeroase inscriptii, ale caror continut si interpretare continua sa suscite controverse, monumentul s-a constituit intr-un exemplu aparte de descoperire, cu probleme particulare de investigare, inregistrare, interpretare, conservare si punere in valoare. (L.D.)