Dan CIACHIR 

Autorii reportajului mentionat erau si ei consternati de niste procente: 45 la suta dintre rusii chestionati de un sondaj declarau ca Stalin a fost un mare conducator al tarii lor, chiar daca a facut si greseli. Pe langa consternare, acest rezultat a produs o nedisimulata indignare in comentariul realizatorilor TV 5. Mi-am amintit ca, in ocurenta cu propaganda oficiala, pe 5 martie 1953, cand a incetat din viata "parintele popoarelor", romanii, indeosebi cei de la sate, s-au imbatat de bucurie, mai ales cu secarica, cuvant greu de echivalat in franceza - un soi de absint sau de calvados proletar. Intrucat la noi moartea lui Stalin nu putea fi resimtita ca o durere, ci contrariul ei, au existat episoade tragicomice in care unii profesori si-au luat la palme elevii scosi la ceremoniile funerare ca sa planga... In Franta postbelica, mai ales intre intelectualii cu pozitie de vitrina, lucrurile stateau cu totul altfel - cel putin pana la Raportul lui Hrusciov de la Congresul PCUS din 1956, respectiv pana la reprimarea insurectiei anticomuniste din Ungaria. In acea Franta, Louis Aragon, Paul Eluard, Elsa Triolet si atatia alti scriitori ii inchinau ode lui Stalin, iar sistemului sovietic i se prosterna insusi Sartre. Marea majoritate a intelighentiei din patria lui Descartes era marxista, comunista sau cel putin de stanga. Atunci cand un refugiat din URSS sau din tarile sovietizate incerca sa spuna adevarul despre realitatile din spatiul comunizat, cum s-a intamplat cu Kravcenko, acesta era lapidat de intelectualii francezi, iar sustinatorii sai erau categorisiti de "fascisti". Motiv pentru care nici volumul compatrioatei noastre Adriana Georgescu - o tanara militanta liberala -, tiparit in acea perioada la Paris, n-a avut nici un ecou. Intr-un fel, Occidentul european culege ceea ce a semanat, deindata ce marxismul se poate rezuma foarte bine prin refuzul prezentului in folosul viitorului. Adica, utopie. La 20 de ani dupa ultimul razboi, locul lui Stalin, de idol rosu, a fost substituit in Franta cu cel al lui Mao Tze Tung. Am povestit tot aici in ZIUA cum in primavara anului 1968 colegi de-ai mei luau de la Ambasada chineza din apropierea liceului nostru carticele rosii cu "invataturile" lui Mao, cu care jucam apoi fotbal in Parcul Ioanid. Nu stiam pe atunci ca izbeam cu piciorul in catehismul ideologic al studentilor si intelectualilor francezi convertiti la maoism. Nota bene pentru redactorii de la TV 5! Intocmai ca in cazul lui Stalin, si in spatele lui Mao sta o traditie imperiala. Spun asta ca sa nu fie surprinsi daca China isi va revendica-o vreodata. Pentru intelectualii apuseni, indeosebi pentru cei francezi, ideologiile sunt ca garderoba: cu cat ai mai multe costume - cu atat mai bine. Acolo poti imbraca mai multe paltoane si pardesie intr-o viata. In anii '50, intelighentia apuseana a purtat suba, fiindca era la moda; apoi a schimbat-o cu tunica maoista. Rusii, insa, nu cunosc decat suba. De aceea nu pot deveni "democrati". Vorba cantecului: "Nu faci din cocos gaina/Nici din curva gospodina". Dar intelectualii apuseni sustin contrariul. Ei cred in "evolutie".