Serban ORESCU 

Am intalnit insa pe internet si pareri de genul acesta: "cum vor mai putea functiona serviciile secrete daca celor solicitati sa colaboreze le va fi teama mai mult ca oricand sa pateasca - precum renumitul profesor cutare, sa fie aratat cu degetul ca turnator... Si atunci nu va avea de suferit siguranta nationala?". Altfel spus, poate fi impacat dreptul la apararea onoarei (ceea ce presupune sa nu torni...) cu eficacitatea serviciilor secrete? Problema e delicata, iar raspunsul este nuantat, caci inevitabil "serviciile" incalca de regula drepturile omului chiar atunci cand servesc interesului general. In mod fundamental, serviciile secrete neglijeaza drepturile omului. Altminteri, n-ar fi secrete... De aceea personalul lor trebuie limitat la un minimum (ceea ce nu-i cazul in Romania). Nu de alta, dar potrivit cunoscutei legi a lui Parkinson (cu aplicare nu doar in administratie) fiecare nou functionar al "serviciilor" cauta sa-si asigure perenitatea inventandu-si noi atributii. De aceea m-am ingrozit afland dintr-un raport al SRI cat este de mare acest personal, ceea ce implica si un volum de informatori disproportionat fata de tari precum Germania, Franta sau Statele Unite. Nu mai e vorba in aceste conditii de eficienta "serviciilor", ci de stapanirea de catre ele a societatii. Aceasta a fost tinta Securitatii. Aceasta stapanire este in prezent periclitata spre binele tuturor; agentii recrutori vor pregeta poate, deci, sa mai atenteze la onoarea cetatenilor, iar cetatenii isi vor apara aceasta onoare mai bine decat pana acum, stiind ca au opinia publica de partea lor. Astfel va putea fi impacata legalitatea (ca expresie a moralitatii) cu eficienta - in caz de conflict intre ele, prioritate trebuind sa aiba drepturile omului - nu de alta, dar ca toata lumea sa simta ca a apus vremea lui Plesita...