Stranepot al Reginei Maria a Romaniei, Alteta Sa Regala Principele Alexandru al II-lea al Serbiei si Iugoslaviei insotit de sotia sa, Alteta Sa Regala Principesa Ecaterina, au fost oaspetii Familiei Regale romane intre 4 si 7 noiembrie. In ultima zi a sederii sale, Principele Alexandru a avut amabilitatea sa acorde un interviu in exclusivitate ziarului ZIUA, in care a povestit despre viata din exil, reintoarcerea dupa aproape 60 de ani in palatul stramosilor sai de la Belgrad, despre viitorul tarii sale si relatiile cu Familia noastra Regala. Principele Alexandru este un om care te cucereste pe loc gratie caldurii, inteligentei, culturii, franchetei si modestiei. Iar superbul salon al Palatului Elisabeta, in care am purtat conversatia, a fost cadrul perfect pentru intalnirea cu Alteta Sa. Alteta, v-ati nascut in exil, dar pe teritoriu iugoslav. Ati trait in Elvetia, Italia, Statele Unite, Scotia si Anglia. Cum v-ati indragostit de tara dumneavoastra? Tatal meu imi vorbea intotdeauna despre Iugoslavia. Ii era foarte dor de casa si isi dorea sa se intoarca. Mi-a povestit deseori cum era pe vremea cand era copil si se ducea prin tara. Am invatat o multime de la el si, bineinteles, si de la ceilalti oameni care veneau sa-mi vorbeasca. Dar, cel mai mult, de la tatal meu. In 1991 ati calatorit pentru prima oara la Belgrad... Da, in septembrie 1991, impreuna cu sotia mea si cu cei trei baieti ai nostri, Petre, Filip si Alexandru. A fost foarte emotionant. As spune ca mai mult de jumatate din Belgrad a iesit in strada. Nu credeam ca o sa ajung sa-mi vizitez tara. Dar destinul meu nu a fost sa raman acolo pentru ca noua ani de nebunie aveau sa continue. Cum de a fost posibil sa va vizitati tara in 1991? Gratie opozitiei democratice din tara mea. S-au intalnit si au facut un apel catre mine sa vin. Toti m-au asteptat la aeroport. Toti politicienii care au fost la putere din 2001 au venit la aeroport. Kostunica, Djindjinci, cu totii. Le-am pastrat o mare prietenie, am incercat sa-i ajut. Erau timpuri grele. Cum vi s-a parut Iugoslavia reala in comparatie cu cea pe care tatal Altetei Voastre v-o descrisese? Trebuie sa spun ca tatal meu a parasit tara in vremuri foarte dificile, in 1941. Printul Paul (unchiul lui Petre al II-lea si unul dintre cei trei care asigurau regenta pana la majoratul Regelui - n.red.) a semnat tratatul cu Axa si, bineinteles, opinia publica nu a fost favorabila. A avut loc o lovitura de stat, iar tatal meu a devenit, dintr-un monarh absolut, un monarh constitutional. Deci, el a parasit o tara aflata in plina criza, bombardata de germani, in timp ce visurile lui au fost pentru o tara democratica si in care drepturile omului sa fie respectate. Abia dupa octombrie 2000, am avut posibilitatea sa punem lucrurile pe un fagas bun. Amandoi am trait momente grele. La zece ani dupa colapsul imperiului sovietic, mari tragedii s-au intamplat Iugoslaviei si toata lumea a suferit. Au existat niste oameni destul de dezgustatori, socanti. Oameni care s-au considerat mai presus de ceilalti. Oamenii fac o tara - asa cum spun mereu in interviurile acordate mass-media de opozitie, ce a fost, si ea, agresata si supusa presiunilor -, iar acesti dictatori au fost mai sireti decat cei din America de Sud si din America Centrala. Ei au folosit sistemul impotriva propriului popor. Se stiau unii pe altii. Milosevici si Tudjman se stiau. Si totusi aceasta monstrozitate a avut loc, cand am fi putut rezolva totul intr-un mod pasnic. A fost un divort foarte urat. Ati reusit sa ramaneti in contact cu compatriotii Altetei Voastre in timpul regimului comunist? A fost foarte dificil. Ocazional, cineva reusea sa vina - foarte discret - si sa-l vada pe tatal meu, alteori eram adus sa spun buna-ziua, sa arat ca "sunt bine". A fost foarte dificil. Abia dupa 1990 lucrurile au devenit putin mai usoare, dar si atunci "jocurile" erau incredibile. Propaganda impotriva tatalui meu si a familiei mele era intensa. Se spunea ca eram cei mai mari hoti din lume, ca parasiseram tara cu trenuri pline cu aur. Ar fi bine sa fi fost asa. Glumesc, bineinteles. Ati simtit ca serviciile secrete comuniste va urmareau? Ele interferau intens in viata tatalui meu. Cand am inceput sa lucrez impotriva regimului au pus la cale niste inscenari extraordinare. Au publicat scrisori pe care nu le-am scris niciodata, au inventat tot soiul de lucruri. Principiul sistemului era "divide et impera". Un alt exemplu: daca erai un alt membru al familiei, puteai sa vizitezi Palatele, daca eu voiam sa le vizitez, raspunsul era nu. Alte "meciuri" erau jucate cu unchiul meu, fratele tatalui meu - Printul Stanislav. A fost destul de rau... Adevarul e ca erau buni la asta, erau profesionisti de multi ani. In aceasta parte a Europei exista trei feluri de cooperare intre familiile regale si oficialii statului. In Bulgaria, Regele Simeon a fost si prim-ministru, in Romania, Alteta Sa Printul Radu este reprezentantul special al Guvernului... Dar in Serbia, lucrurile sunt diferite. Care este, in opinia Altetei Voastre, cea mai potrivita forma de colaborare dintre familiile regale si oficialitati? Sunt modele foarte diferite. Daca ne uitam in Bulgaria, Regele Simeon a devenit un politician. Respect asta. Este alegerea lui. Printul Radu face o treaba extraordinara, toata lumea apreciaza cu adevarat ceea ce face. Este extrem de capabil si de inteligent, iar oamenilor le place asta. E foarte important ca o tara sa aiba o persoana devotata. In cazul meu, am fost impotriva regimului pana s-a prabusit, am adunat oamenii laolalta, am organizat conferinte, am fost foarte pornit impotriva domnului Milosevici. Iar dupa 5 octombrie am decis sa intorc foaia, sa fiu forta unificatoare si sa respect trecutul. Fara razbunare. Sigur, in cazul in care crime au avut loc, lucrurile stau altfel. Dar am decis sa incerc sa-i pun pe oameni laolalta. Iar politicienii nostri apreciaza profund acest lucru. Si, cum ii stiam pe toti, lucrurile au decurs foarte bine. Am ajutat economia tarii, aducand investitori, fiind un fel de ambasador al tarii mele. Am fost gazda unor sefi de stat, am fost rugat de Guvern sa ajut in cazuri precum Kosovo. A fost o cooperare foarte buna. Dar am decis sa nu candidez la vreo functie. Sindicatele mi-au cerut sa candidez la Presedintie, insa am spus ca am venit sa unesc, nu sa despart. A fost o perioada fascinanta. Insa e dificil sa pui deoparte toate inventiile trecutului. Redescoperirea Monarhiei trebuie facuta intr-un mod propice si cu calm. Au trecut sapte ani de la revolutia noastra si cred ca lucrurile merg destul de bine. Locuim in locul unde familia mea a trait, primim pe toata lumea, asa ca e o prietenie frumoasa. Cum privesc astazi Monarhia personalitatile Serbiei? Cred ca, de la Revolutie incoace, percep monarhia ca pe o institutie care ii respecta pe toti oamenii, indiferent de convingerile politice, de originea etnica sau religie. Si, gratie implicarii sotiei mele in actiuni de caritate, cred ca percep Monarhia drept o institutie careia ii pasa. Am pus bazele unei fundatii pentru educatie, asa ca o considera o institutie implicata in ajutorarea oamenilor, si nu in cautarea puterii. Date fiind contactele pe care le aveti cu liderii occidentali, aveti semnale conform carora comunitatea internationala ar prefera un regat sau o republica sarba? Nu pot vorbi in numele comunitatii internationale, dar va pot spune ca mi s-a zis ca nu exista obiectii pentru o monarhie constitutionala. Trebuie sa fie o monarhie constitutionala. Dar aceasta este o situatie interna si trebuie sa fie decisa in interiorul tarii. Sunt norocos sa fiu primit in toate republicile, ca si in toate tarile care au monarhii. Si cred ca este o situatie foarte interesanta, care poate fi spre binele tarii. Avem nevoie de o persoana neutra ca sef al statului. Sunt in relatii cordiale si apropiate atat cu seful statului, cat si cu primul-ministru. Dar as vrea sa vad ca nu exista niciun amestec in munca fiecaruia si cred ca sansele ca monarhia constitutionala sa fie punctul de intalnire in acest sens sunt mari. Am facut chiar niste sondaje de opinie printre cele mai importante partide si majoritatea membrilor fiecarui partid sunt in favoarea acestei idei. Dar este foarte dificil sa schimbi sistemul dupa atatia ani. Trebuie sa asteptam si sa vedem cum stam dupa hotararea ce va fi luata in privinta Kosovo. Care ar fi, dupa parerea Altetei Voastre, cea mai buna solutie in privinta Kosovo? Regiunea Kosovo este o parte a Serbiei. Este o istorie tragica. In timpul comunismului au fost multe situatii cu suisuri si coborasuri. Am mentionat mai devreme principul divide et impera, ce a fost folosit din plin, apoi dezastrul interventiei internationale unilaterale ce a avut loc fara permisiunea Natiunilor Unite, bombardamentele si restul... Care au afectat pe toata lumea, albanezi si sarbi. In timp ce vorbim, Guvernul nostru a participat la intalnirea de la Viena si i-a fost facuta o propunere ce este o solutie de tip Hong-Kong. Desigur ca au declinat-o. Ar trebui sa rezolvam aceasta chestiune intre noi, iar ceea ce nu-mi place si condamn este pozitia americana de a impune cu forta independenta provinciei. Nu este democratic si este o violare a drepturilor omului. N-ar fi mai bine daca SUA si Uniunea Europeana ar fi brokeri onesti si buni si ar spune: putem organiza o conferinta, va aducem laolalta si vrem sa va ganditi la urmatoarele chestiuni? Acesta este felul adult de a rezolva problema, si nu - o sa fiu foarte direct - modul nazist de a impune solutii. Asa functioneaza democratia. Am fost educat in Europa de Vest, am fost educat in Statele Unite si asa am fost invatat. M-au dezamagit, merg impotriva a tot ceea ce ne-au invatat. Asa ca,acum sunt bucuros sa vad o atitudine mai matura prin aducerea celor doua parti la aceeasi masa. Credeti ca Serbia va deveni membra a NATO si a Uniunii Europene? Ei bine, avem un dezacord privitor la aceasta chestiune. In ceea ce-l priveste pe primul-ministru, acesta este de parere ca ar trebui sa fim o tara neutra. Sigur ca are tot dreptul sa spuna asta. De cealalta parte il avem in principal pe presedinte, care ar dori sa vada, poate, o solutie NATO. Trebuie sa va aduceti aminte ca NATO ne-a bombardat. Da, vrem sa contribuim la o alianta transatlantica, dar n-ar fi fost mai bine, poate, ca acum 10, 15 ani sa fi inclus Rusia in NATO impotriva raului lumii, terorismul sau ce o fi fost? Asa ca, as spune ca avem din nou o situatie in care americanii si Uniunea Europeana, pana la un punct, nu au propus o solutie matura si au creat un nou dezacord ce ar putea, eventual, duce la un fel de noua situatie de tipul Razboiului Rece. Deci, Uniunea Europeana este un vis pentru noi. Felicitari Romaniei, care a facut un progres impresionant. Si sunt foarte incantat sa vad asta. De asemenea, si relatia dintre Serbia si Romania este foarte buna. Asa ca, astazi (7 noiembrie - n.red.) se semneaza Tratatul de pre-aderare la UE - cred ca este un lucru foarte pozitiv - si sunt fericit ca procurorul Carla del Ponte nu are nicio obiectie in ceea ce ne priveste. Da, ar trebui sa ne urmarim criminalii de razboi, este obligatia noastra si o vom face cu siguranta, dar de ce sa fie afectati noua milioane de oameni pentru cei cativa care au facut crime impotriva umanitatii? Daca sunt barbati, ar trebui sa se predea si sa mearga pana la capat cu asta. In orice caz, noi trebuie sa mergem inainte si sa cream conditii pentru o viata mai buna, investitii, servicii sociale, trebuie sa facem o multime in directia asta. Dat fiind statutul Altetei Voastre, in ce fel puteti contribui la progresul natiunii dumneavoastra? Prin a fi un ambasador, un punct de intalnire. Iar Palatul Regal este un punct de intalnire unde sunt gazduite receptii. Aici aduc oameni pentru a ajuta tara sa mearga inainte. De asemenea, am organizat conferinte, am oferit asistenta organizatiilor neguvernamentale in chestiuni umanitare si educationale. Si nu m-am implicat in politica "fierbinte" de zi cu zi. Am incercat sa spun ca exista intotdeauna o cale mai buna de a crea solutii, am facut apel la unitate. Asadar, contributia mea este aceea de a aduce oamenii laolalta si de a fi un punct de intalnire. Cred ca m-am descurcat bine in aceasta privinta. Care este situatia minoritatii romanesti din Serbia? Este foarte important ca minoritatea romaneasca si toate minoritatile sa aiba drepturi egale. Asta este absolut vital. Trebuie sa fie respectati pe deplin. Avem o numeroasa minoritate romaneasca, precum si una ungara, sunt oameni foarte buni si speram ca lucrurile sa decurga mult mai bine pentru ei. Acesta este principiul intr-un stat democratic modern si condamn pe oricine vrea sa obtina vreun fel de faima politica criticand sau facand lucruri rele impotriva oricarei minoritati. Asa ca astept ca lucrurile sa se imbunatateasca, dar stiti ca au trecut numai sapte ani de la revolutia noastra si mai este multa treaba de facut. Vad insa ca lucrurile se misca si, odata ce conflictul Kosovo se va rezolva, mai mult timp poate fi folosit pentru a imbunatati baza democratiei noastre. Nascut in exil, dar pe teritoriu iugoslav In aprilie 1941, dupa ce Germania a atacat si ocupat Iugoslavia, tanarul rege Petru al II-lea s-a retras la Atena alaturi de Guvernul sau, hotarat sa nu se predea invadatorilor. De acolo, impreuna cu familia, s-a indreptat spre Ierusalim si apoi a ajuns la Cairo. Intr-un final, s-a stabilit la Londra. Aici Regele avea sa se casatoreasca, in 1944, cu Principesa Alexandra a Greciei si Danemarcei. Mostenitorul sau, Printul Alexandru al II-lea al Serbiei si Iugoslaviei, s-a nascut la 17 iulie 1945 in exil, si totusi pe teritoriul propriei tari. Si asta pentru ca primul-ministru de atunci al Marii Britanii, Winston Churchill, avea sa declare apartamentul 212 al Hotelului Claridge din Londra, unde Regina Alexandra l-a nascut, teritoriu iugoslav. Nasii mostenitorului tronului Majestatii Sale Regele Petru al II-lea - caruia comunistii, care au abolit ilegal monarhia in 1945, i-au interzis reintoarcerea la Belgrad - au fost Regele George al VI-lea si Principesa Elisabeta, acum Regina Elisabeta a II-a. Desi Petru al II-lea a murit in 1970, Printul mostenitor a decis sa nu foloseasca titulatura de rege pe motiv ca aceasta nu ar avea relevanta in exil. Principele Alexandru a fost ofiter al Armatei britanice, iar din 1972 a inceput o cariera in afaceri internationale.

Margarita GEICA