Il cunosc pe domnul senator Eugen Mihaiescu. Stiu ca are multe relatii si putine conexiuni. Relatiile se fac, se stie, in viata, iar conexiunile in minte. Domnul senator Eugen Mihaiescu gandeste, totusi, dar o face cu inima, iar inima, din pacate, nu e un organ de cercetare, ci unul de patimire. Domnia sa crede, fara sa cerceteze. Crede, de pilda, ca Horia-Roman Patapievici nu e un patriot. A auzit el ceva de expresia "inima ca un cur", pe care ar fi folosit-o Patapievici cu privire la simtirea romaneasca. N-a cercetat nici contextul acestei expresii, nici textele scrise de Patapievici cu privire la simtirea romaneasca. N-a cercetat nici contextul acestei expresii, nici textele scrise de Patapievici. Domnia sa ii zice acestuia Pataghivevici, semn ca o fi citit ceva de acest autor si a gasit ca are de a face cu un ghiveci. Vorba lui Goethe: daca o carte se intalneste cu un cap si suna a gol, nu intotdeauna e de vina cartea. A mai auzit ceva domnia sa: ca Patapievici ar fi contestat importanta lui Eminescu. Asta ar fi fost cazul sa fie o auzenie verificata, chiar daca n-are, juridic, consecinte de natura penala transformarea ei in lautarie scrisa. Eugen Mihaiescu a trimis Curtea de Conturi sa verifice ICR Bucuresti, unde Patapievici este director. Foarte bine. Domnia sa are, iata, si organe de cercetare. Majoritatea dintre noi folosim, in acest scop, propria noastra minte. Domnul senator Mihaiescu nu are decat inima. Una ca o Curte de Conturi. Asta da patriotism! Ce-a mai auzit domnul senator Mihaiescu? I-a spus Radu Portocala, fost director la ICR Paris, ca ICR Bucuresti ar fi alocat o suma "exorbitanta" pentru o traducere a unei carti de Andrei Plesu in franceza. Domnul senator, tocmai pentru ca e reprezentant al poporului, stie ce e aceea o suma exorbitanta. I-a spus poporul. Sa fie amabil domnul senator sa ne spuna si noua, astora care suntem tagma jefuitorilor, iar nu boborul, cam cat ar fi cazul sa cheltuim pentru o traduceere in romaneste a Bibliei (de-o pilda). Dar pentru o traducere in malgasa a caricaturilor care l-au facut cunoscut la New York pe timpul revistei "Saptamana"? Domnul senator Mihaiescu a fost, dupa Dan Haulica, reprezentantul Romaniei la UNESCO. Zice, acum, ca ICR Bucuresti cheltuie bugetul degeaba, fara rezultate. Ar avea domnul senator bunavointa sa ne aduca aminte ce buget a avut domnia sa pe cind era in functia aceea si ce rezultate are in vitrina proprie cu amintiri de export cultural romanesc? Nu e cazul sa fac pe avocatul ICR Bucuresti, chiar daca, in calitate de jurnalist, ii stiu programele si le stiu si eficienta, dar mi-e greu sa ma abtin, ca jurnalist, desigur, sa-l intreb pe domnul senator la cate initiative legislative a fost autor sau co-autor. Din documentarile mele, misiunea principala a domniei sale, ca senator, ar fi chiar initiativele legislative. Dar poate ca m-am documentat prost si adevarul este ca misiunea principala a unui senator al Romaniei ar fi denunturile calomnioase si lautaria culturala pe note informative. Notist, ce sa-i faci?! In fine, cu toata politetea unui alegator care n-a votat cu partidul domniei sale nici in visele cele mai cosmaresti, as vrea sa-l asigur pe domnul senator Mihaiescu despre existenta catorva domenii ale vietii in care nu se poate aplica democratia (nici macar aceea a denunturilor calomnioase in numele poporului): 1. cultura, 2. cultura, 3. cultura. La fel ca in Armata, ori in Biserica, in lumea culturala, minoritatile n-au nimic de asteptat de la majoritate, chiar daca, la un moment dat, o majoritate populara anume ar fi formata numai din genii cu inima ca o Curte de Conturi, ori din intelepti cu creierul ca un cont.

Ioan BUDUCA