Sorin ROSCA STANESCU 

Multi se intreaba de ce anuntarea fuziunii dintre PD si PLD s-a precipitat. Doar cu cateva zile in urma, toate informatiile obtinute din interior ne aratau ca negocierile bat pasul pe loc. Principalul impediment fiind convingerea transformata in opozitie, a unor lideri PD, ca au numai de pierdut, combinandu-se cu oamenii lui Stolojan. Secretul surprizei este insa relativ simplu de dezlegat. Traian Basescu a suferit un esec umilitor de mari proportii la referendum. Pe care presa si reprezentantii societatii civile ar fi continuat, zile in sir, sa il toace pe toate fetele. Pentru a diminua pierderea, transformata in hemoragie electorala, Basescu avea nevoie de o noua tinta a atentiei publice. In politica, acesta este un truc obisnuit. Cand vrei sa nu se mai discute un subiect, creezi tu insuti altul. De aceea, decizia fuziunii a fost aproape instantanee. Luata intempestiv. In cerc restrans. La ordinul sefului. Nedemocratic. Dar ce urmeaza? Noua formatiune e mai puternica decat suma aritmetica dintre PD si PLD? De la bun inceput, sunt tentat sa nu ignor un rationament de bun simt. Liderii celor doua partide au vorbit insistent despre Alianta DA care, inca din 2004, ar fi elaborat proiectul unei fuziuni. Care, iata, acum ar fi avut loc. Doi iepuri impuscati dintr-o singura lovitura: confiscarea brand-ului Aliantei DA, care nu se stie ce priza mai are, si constructia unui partid care alearga pe culoarul dreptei. Numai ca Alianta DA era cu totul altceva. Componenti erau un partid socialist, PD, transformat ulterior in partid de dreapta popular si un partid liberal, PNL, membru al Internationalei Liberale. Ce avem astazi? Un partid conservator, membru al familiei partidelor populare europene, si un fost partid liberal, plecat cu parlamentari UE cu tot, de asemenea la populari. In locul unei aliante de centru-dreapta, numita Alianta DA, avem o alianta de dreapta, care ar vrea sa se numeasca tot DA, dar se inscrie la tribunal cu numele PDL. Pana la urma, este o semi-confiscare de brand. Care ii lasa pe liberali indiferenti. Pentru ca PNL nu mai crede in resursele siglei DA. In schimb, ceea ce putini analisti au sesizat, noul partid a ales un culoar bun. Cel de dreapta. Partidul prezidential poate veni, la alegerile parlamentare, lansand teza conform careia alternanta ar trebui sa aiba drept beneficiar dreapta. Si nu neaparat stanga. Pedelistii vor spune ca patru ani Romania a fost guvernata de aliante de centru-dreapta si ca, daca populatia doreste o schimbare, electoratul nu trebuie sa se intoarca neaparat cu fata la stanga, adica la socialisti, la PSD-ul care alearga singur pe acest culoar, ci ar face mai bine sa se uite in dreapta, acolo unde s-a format o forta conservatoare capabila sa mute muntii. Aceasta figura poate sa prinda. Daca va fi corespunzator ambalata. Este evident ca suma aritmetica a celor doua partide - umflate cu pompa, sau nu, la euroalegeri - va da o cifra mai mica la locale si legislative. In primul rand, pentru ca asa s-a intamplat intotdeauna. Nici o fuziune nu a condus la un castig real pentru cele doua partide. Cu alte cuvinte, in cazul PDL, 30 plus 7 la suta nu o sa faca niciodata 37 la suta. In al doilea rand, nu trebuie nici o secunda sa uitam ca vorbim de un partid prezidential. De o constructie artificiala. Menita sa se transforme in vehicul electoral pentru al doilea mandat al lui Basescu. Iar pana atunci, sa-i ofere, eventual, sansa de a-si reface imaginea, devenind jucator. Punand mana si pe Executiv. Care este punctul vulnerabil al acestei constructii? Faptul ca Basescu isi consuma prea repede combustibilul. Deja a scazut sub 50 la suta. Si mai are doi ani de cadere libera pana la prezidentiale. Cand nu mai este locomotiva pentru acest partid, se intampla una din doua. Ori PDL se spala pe maini de Basescu, ori Basescu moare cu PDL de gat. Noul partid va fi un fiasco.