Ion SPANU 

Dupa ce a reusit, pe vremea Conventiei Democrate, sa distruga, prin atacuri extrem de dure si repetate, PNTCD, Traian Basescu s-a simtit bine in pielea unui Schwarzenegger politic. Zambetul sau ironic era expresia celebrei formule din filmul "Terminator": "Hasta la vista, baby!". Nu stiu cine i-a spus ca iesirea PNTCD din Parlament ar fi o victorie personala a sa, dar este cunoscut faptul ca imediat dupa instalarea guvernului Aliantei DA primul lucru care i-a trecut prin cap a fost sa distruga si PNL. Daca la conducerea acestui partid ar mai fi fost Theodor Stolojan, PNL-ului i s-ar fi cantat de mult prohodul, asa insa clubul liberalilor autentici nu s-a lasat pacalit decat 24 de ore, dupa care i-a cerut primului ministru Tariceanu sa renunte la demisia anuntata. Asta l-a infuriat la culme pe Traian Basescu si, sistematic, si-a indreptat toate tunurile spre cetatea liberala. Desfasurarea ostilitatilor este binecunoscuta si nu e cazul sa reluam evenimentele. Ceva insa trebuie subliniat, si anume ca si Basescu are un calcai al lui Achile care il face la fel de vulnerabil ca orice soldat pe un camp de lupta. Slabiciunea lui Traian Basescu poarta un nume banal: incapatanarea. Admirabil ca luptator in bataliile cu adversarii autentici, Basescu devine de-a dreptul penibil in razboaiele cu ai lui. Expresiile sale de acum celebre cu care a calcat prin hartoapele limbajului vulgar, rasist sau badaran nu sunt neparat semnele lipsei de educatie, ci, mai degraba, tradarile unui dezechilibru provocat de presimtirea pierderii unei batalii. Ultimele alegeri consemneaza, prin rezultatul lor, neputinta lui Traian Basescu de a mai face tot ce vrea pe scena politica. Ca outsider, Basescu era imbatabil. Ca favorit, dumnealui este, ca oricare dintre noi, vulnerabil. Referendumul cerut de presedinte a adus la vot putin peste 20% din masa electorala, lucru insuficient pentru ca acesta sa fie validat. Dar marele sau insucces nu e acesta, ci faptul ca adversarii sai nici macar nu l-au luat in seama, numarul celor care au votat impotriva proiectului prezidential fiind infim. Practic, oamenii au stat acasa, fiind siguri ca referendumul s-a nascut mort. Erau, cu alte cuvinte, convinsi ca numarul de sustinatori ai presedintelui este foarte mic. in aceste conditii, ce rost mai avea batalia? Iata de ce Traian Basescu nu s-a bucurat de succesul PD (care a trecut, pentru prima oara, pe primul loc in optiunile electoratului), cu toate ca acesta i se datoreaza tocmai lui. Referendumul de la care a asteptat atat de mult a devenit practic un adevarat bumerang. Ca un lup ranit, Traian Basescu era obligat, in aceste conditii, sa contracareze victoria PD cu o masura radicala care sa ii arate si lui Boc, si lui Blaga, si lui Videanu cine este adevaratul sef al partidului. Gluma aceea stupida cu unghiutele care zgarie peretele Cotroceniului nu era adresata nici PSD-ului, nici PNL-ului si cu atat mai putin PRM-ului si PC-ului. Tinta adevarata era formata din liderii PD-ului care ar fi putut sa-si ia nasul la purtare. Asa se face ca luni, intre orele 16 si 17, pedistii si peledistii au aflat de la televizor ca au fuzionat intr-un nou partid, partidul presedintelui! Iata ce a vrut Basescu sa transmita: PD, partidul castigator al ultimelor alegeri, nu mai exista, ca si revelatia acestui scrutin, PLD. De aici incolo orice este posibil: fie Traian Basescu aduce PDL-ul, noul sau partid, la guvernare, fie se va face definitiv de ras.