Cristian UNTEANU 

In timpul vizitei in Spania, presedintele Traian Basescu a vorbit despre o Romanie cu o economie prospera, datatoare de speranta partenerilor straini care ar trebui sa se bucure de performantele Guvernului roman si, prin urmare, sa ne considere o tara predictibila si buna de facut afaceri cu dansa. Venit acasa, domnul Traian Basescu a vorbit imediat, de Ziua Nationala, despre o Romanie cu probleme, cu multe probleme. In mare parte, evident, rezultatul direct al activitatii unui guvern in care, daca imi amintesc bine aprecierile Domniei-Sale in seara de dinaintea referendumului ratat, exista un oarece numar de ministri penali sau cu capacitati mintale reduse sau, in cel mai bun caz, cu o cultura generala care lasa de dorit. Atunci, luand foarte in serios ambele afirmatii, apare intrebarea: care dintre cele doua Romanii este cea reala? Daca partenerii Romaniei vor gasi raspunsul corect, atunci vor sti si cu cine trebuie sa trateze, sa negocieze contracte, sa amorseze programele de perspectiva. Caz in care avem trei posibilitati. Prima este sa credem ca sistemul propagandei de tip comunist, cea care crea "imaginea externa" in timp ce acasa era dezastrul binecunoscut, mai poate fi continuat in momentul in care o tara este membra NATO si UE. Nu se mai poate! A doua posibilitate este ca decidentii politici externi sa fie pusi in situatia, complet neplacuta si aberanta, de a alege un interlocutor roman intre cele doua tabere aflate in razboi deschis. A treia posibilitate, la fel de neplacuta si intristatoare, este sa organizeze primire de protocol pentru seful statului si sa discute problemele tarii cu reprezentantii Guvernului. Este evident ca, in disperare de cauza, asa se lucreaza in acest moment, adica in parametrii celei de-a treia variante. Dar daunele in ce priveste credibilitatea Romaniei sunt uriase si, daca nu se gaseste intern o solutie civilizata de supravietuire, problemele cu care ne vom confrunta sunt doar la inceput. Probleme care nu tin de confruntarea zilnica, clipa de clipa si pe toate palierele, intre echipa lui Basescu si cea a lui Tariceanu. Problema de credibilitate externa a Romaniei a aparut (si, de atunci, s-a amplificat continuu) in clipa in care presedintele si prim-ministrul au inceput sa se acuze reciproc de fapte care tin de domeniul penalului. Transmitand Uniunii Europene si lumii intregi ca, de fapt, intreg sistemul politic si administrativ de la noi functioneaza in sistem de avarie, se gestioneaza doar treburile curente, toata lumea fiind in asteptarea momentului in care se va da asaltul final si una dintre tabere va prelua controlul puterii. Am ajuns intr-un moment extrem de periculos, in care, la nivelul cancelariilor occidentale, apare foarte des intrebarea: noi pe cine credem in Romania? Care mesaj este cel corect? Pe ce informatie mizam din sursele oficiale perfect opuse de la Bucuresti? Este Romania o tara predictibila? In mintea functionarilor din institutiile comunitare, nu exista un cosmar mai teribil decat cel pe care noi il alimentam intr-o veselie si cu totala inconstienta: o tara in care nu stii ce atac politic devastator vor lansa unul asupra celuilalt cele doua personaje care sunt expresia puterii si credibilitatii administratiei romanesti. Nestiind asta, neputand nici macar sa prevada zonele in care vor aparea noi acuzatii de furt, ilegalitati si smenuri de tot felul, pot sa prevada doar ca vor ramane si ei in stand-by. Pana cand noi vom gasi o solutie, solutia lor este o asteptare, desigur eleganta si curtenitoare, dar animata din ce in ce mai mult de un sentiment al disperarii. Au vrut Romania ca jucator major. Ne-am dorit sa fim un jucator major. Si uite ce-a iesit...