Dan PAVEL 

Ratarea referendumului de catre Basescu si interesul scazut al alegatorilor pentru europarlamentare sunt consecintele directe ale votului de blam dat de electorat actorilor politici autohtoni. Acesti actori politici individuali si colectivi joaca intr-o telenovela de cea mai proasta calitate. Desi multora le plac telenovelele, manelele si divertismentul ieftin, grosier, telenovela politica place tot mai putin publicului. Nu mai atrage spectatori. La ultimele alegeri, salile au fost goale. Stadioanele au fost goale. Populismul nu mai tine in orice conditii, semn ca ne-am integrat in Europa. Inventatorii telenovelelor sunt americanii, numai ca ei le spun "soap operas". Latino-americanii le-au spus telenovele. La noi se potrivesc ambele nume, pentru ca baloanele de sapun lansate de politicienii nostri nu se potrivesc profilului democratiei consolidate din tarile occidentale. Problemele cu telenovela politica vin din faptul ca totul este o improvizatie, nici macar scenariu nu exista, iar actorii joaca fiecare dupa cum il taie capul, intr-un "show" unde exista mai multi regizori, cu stiluri contradictorii. Rezultatul este un talmes-balmes, in care chiar si cand actorii cad de acord (cum este cu votul uninominal, unde mai toate partidele importante se declara favorabile), tot nu se inteleg. Chiar si cand deznodamantul devine imprevizibil, pentru ca nimeni nu stie ce o sa urmeze, spectacolul tot neinteresant ramane. Basescu, Tariceanu, Geoana, Boc, Stolojan, Marko si toti ceilalti lideri nu au fost pana acum capabili sa promoveze decat politica scandalului, a conflictului, care nu reprezinta decat jumatate din politica. Ei nu au descoperit pana acum cealalta jumatate, adica politica consensului. Iar capul rautatilor este Basescu, care crede ca va castiga la nesfarsit daca promoveaza conflictul. Ultimul referendum a demonstrat tuturor limitele politice ale acestui politician talentat si inteligent, dar cu un orizont marginit. Iar asta este trist, pentru ca in momentul de fata nu prea exista politicieni peste nivelul Basescu. Pana nu va intelege Basescu lectia consensului, nimeni n-o va aplica cu adevarat. In Romania exista o pofta insatiabila de paine si circ. La Piata Unirii s-a strans la "aprinderea bradului" de 1 Decembrie (care nici macar brad de Craciun nu se poate numi) o multime pe care nimeni nu mai poate s-o stranga la mitingurile politice. Numai ca in democratie trebuie cultivate alte nevoi, care se afla ceva mai sus in piramida nevoilor (a lui Maslow) - nevoia de libertate, de dreptate sociala, de lucru bine facut, de egalitate, de interes public, de recunoastere sociala, de prestigiu si respect reciproc. Mai sunt si altele. Democratia nu este o telenovela. Democratia nu este nici macar un spectacol de divertisment. Conceptual sau teoretic nu este greu de inteles, ci doar de practicat. Pentru ca democratia sa devina o constructie la care participa toti, si cei care se pricep, si cei care nu se pricep si cei care cred ca se pricep ori cei care cred ca nu se pricep, este nevoie de o cu totul alta abordare. Sunt vreo doua duzini de solutii, dar din lipsa de spatiu nu prezint aici decat doua. Prima ramane mereu intarirea institutiilor democratiei, astfel incat oamenii sa nu mai poata trai fara democratie, sa devina indispensabila, atragatoare. Cealalta este introducerea votului obligatoriu. Alegeti una dintre ele sau practicati-le pe amandoua, pentru ca garanteaza mari audiente!