Roxana IORDACHE 

N-as vrea sa fiu gresit inteleasa. Paradele Armatei Romane sunt splendide. Vrednice de o armata a unei tari membre NATO. Si militarii nostri sunt unanim apreciati pentru contributia lor la misiuni ale comunitatii internationale, mai ales cele tinand de inteligenta militara. Dar parada nationala a fortelor armate ar trebui sa aiba loc de ziua Armatei, nu de ziua Romaniei. Ziua nationala ar fi normal sa aiba dimensiune civila. La noi, zilele de 1 Decembrie sunt cenusii. Chiar si cand e soare. Stereotipe. Caracterizate prin defilare la Arcul de Triumf din Capitala si la Alba Iulia. Dupa parada, slujba religioasa si pomeni pentru populatie. Busculadele nationale cu tuica, vin, sarmale cu carne in Postul Craciunului ridiculizeaza etnogeneza crestina a romanilor, al caror certificat de nastere ca popor este botezul oficiat de Sfantul Apostol Andrei, ucenic al lui Hristos, fratele Sfantului Apostol Petru. Tot referitor la unitate, pe 1 Decembrie 1918, mitropolitul Miron Cristea, viitorul prim patriarh al Bisericii Ortodoxe Romane si cardinalul Iuliu Hossu, capul Bisericii Greco-Catolice, s-au imbratisat si au lasat testamentar ca acea imbratisare fraterna sa ramana eterna. Dar si dupa 18 ani de la iesirea din pestera comunista, intre cele doua biserici nu exista decat cel mult toleranta rece. Cand nu chiar rafuieli cu scantei. Suntem macinati de ura ca popor. Ura se propaga de la nivel de conducator, spre deosebire de era regala, cand monarhul aduna poporul. Romania postcomunista este mutilata si trista. Strabatuta de boala morala. Simptomatic, zilele de 1 decembrie au reflectat imaginea unui popor profund divizat, care se da in spectacol chiar si cu ocazia Zilei nationale. 1 Decembrie 1990 a fost o zi a rusinii nationale. La Alba Iulia, urmasii celor ce au realizat Marea Unire, presedintii de atunci ai partidelor istorice, PNT, PNL si PSDR, Corneliu Coposu, Radu Campeanu si Sergiu Cunescu, au fost huiduiti de hoardele FSN, in incurajarile premierului, care era Petre Roman si spre satisfactia abia mascata a presedintelui tarii, care era Ion Iliescu. Desi multe s-au schimbat de atunci si Romania are apartenenta euro-atlantica, pe plan intern suntem tot sub spectrul divizarii si al mecanicii festiviste. Nici macar de 1 Decembrie presedintele Basescu nu s-a putut abtine si l-a atacat pe premierul Tariceanu, anuntand o noua tentativa de debarcare. Politica marunta. Si grandomanie a celui mai inalt brad de Craciun din Europa, cu doua milioane si jumatate de becuri aprinse intr-o veselie de primarul general Videanu cu lumina clientelei de lux. Naivii chiar or fi crezut ca bradul e cadou de 1 Decembrie din partea municipalitatii. De fapt, e un cadou facut de bucuresteni catre monopolul iluminatului public. Ziua nationala e doar un epitaf al unui trecut ingropat prin incapacitatea de a-l onora. Ca si in ceilalti ani, s-a repetat rusinea de a nu fi fost invitat la ceremonia centrala cel care ar trebui sa se afle de drept in fruntea tarii. Anume, Regele Mihai. Daca nu era monarhia, nu era nici Romania.