Valentin HOSSU LONGIN 

La o departare considerabila, in East London, functioneaza o importanta scoala a multiculturalismului, cu elevi provenind din familii de emigranti, Kensington Primary School. Aici au poposit recent actorii romani Bruno Mastan si Florentina Tanase, pentru a sustine in fata copiilor doua spectacole de marionete "Jocul de acasa" si sase ateliere de confectionat si manuit papusi pe linguri de lemn. Totul a plecat de la un proiect finantat de Administratia Fondului Cultural la Fundatia pentru Mestesuguri si preluat de ICR. Cei doi papusari, provenind de la Teatrul Tandarica din Bucuresti au pornit de la premisa ca jocul e cel care ne leaga afectiv de locurile de unde fiecare din noi a plecat, spre alte locuri sau oameni, spre alte obiceiuri, reguli, datini, intr-o succesiune previzibila a momentelor importante din viata (nastere, nunta, sarbatori crestine si laice, inmormantare). Dupa ce anul trecut au prezentat, in premiera, spectacolul "Jocul de acasa - Oltenia" la Institutul de Etnografie si Folclor "I.C.Brailoiu", din arhiva caruia provine banda sonora cu muzica populara originala, plecand in multe localitati din tara, acum Acasa a insemnat Moldova, in prag de Craciun si Revelion. Este "lumea fascinanta a obiceiurilor legate de Sarbatorile de Iarna vazuta prin ochii unui copil, spunea Bruno Mastan. Scenele se deruleaza intr-un ritm ametitor, un amestec de mirare si surpriza, in care Petrica si prietenii lui, imbracati in costume traditionale, descopera lumea oamenilor mari, dar si lumea lor, a copilariei mereu in schimbare. Odata cu trecerea constienta prin aceste momente, se deschide usa Noului An, cu dragoste si tandrete". In zona rurala a Moldovei, precum si in alte regiuni etnofolclorice ale Romaniei, se pastreaza spiritualitatea si farmecul ancestral al acestor sarbatori, care dureaza si doua saptamani; toate desfasurate pe ulitele satului, intr-o imbinare de teatru popular cu tematica religioasa, dar si scene din viata ca viata a comunitatii, in spirit ludic si metaforic. Cum faci sa le inteleaga toate acestea elevii dintr-o scoala londoneza, unde majoritatea este de religie musulmana, iar acasa copiii vorbesc in 24 de limbi? Culmea este ca cei peste 200 de spectatori si participanti la faurirea papusilor din linguri de lemn au fost cat se poate de interesati de cele vazute si auzite, de la oaspetii veniti dintr-o tara europeana ... necunoscuta lor. O singura fetita a intrebat papusarul "Ce faci?", in limba romana, continuand sa vorbeasca o engleza cu accent dambovitean; se daduse de gol ca e romanca, isi ascundea originea, ii era teama de ceva? Greu de spus! Nu acelasi lucru se poate spune despre cantareata Monica Madas, fosta colega de-a artistilor la "Tandarica", venita la spectacol, care canta romaneste doine, hore, cantece de jale din Ardeal, in cheie de jazz. Pentru o saptamana, la Londra, doi slujitori ai artei marionetei au deschis portile de cunoastere si intelegere a felului in care romanii, prin ochii si jocurile copilariei, stiu sa isi arate lumii virtutile actuale si cele dintotdeauna. ICR s-a bucurat de reusita lor, dar avem nevoie de mai multe asemenea proiecte adanc revelatoare, prin astfel de ambasadori ai culturii si spiritualitatii noastre. PS: Greu le-a fost vamesilor de la Aeroportul Otopeni, cand intr-unul din bagaje le-a fost dat sa vada ceva care nu intra in nici o norma de securitate. Au revenit cu aparatul de detectare a materialelor explozibile, oblingandu-i pe cei ce urmau sa se imbarce sa deschida bagajul; mare le-a fost mirarea cand au vazut lingurile de lemn necesare intr-o scoala londoneza.