Un loc din Bucuresti in care sa cititi, sa faceti miscare, sa va plimbati, sa va faceti temele sau sa cadeti pe ganduri nu e atat de departe precum credeti. Personajele pe care le veti intalni daca pasiti in parcul Carol sunt urmatoarele: un domn sau mai ales o doamna care-si plimba catelul, un varstnic precum cei pe care-i stiti din toate celelalte spatii in aer liber, un adolescent galagios, un skater colorat, un tanar sau mai putin tanar cititor de carti, un cuplu ascuns pe o alee, un copil vegheat de bunici si, din pacate, vreun ascultator de manele inregistrate in telefonul mobil. Se pare ca fiecare dintre aceste personaje gaseste un motiv pentru a se opri pe aleile principale sau pe vreo banca mai retrasa dintr-un spatiu generos in care e, intr-adevar, loc pentru toti. In ultima vreme e loc si pentru diverse happening-uri ale artistilor din ce in ce mai putin conventionali, care-si parasesc atelierele pentru un altfel de contact cu publicul. Din cand in cand, poate mai rar decat ne-am dori, e loc si de expozitii de masini de epoca, asa cum a fost in vara lui 2006, cand parcul a implinit 100 de ani. Ridul cel mai gros de pe chipul acestui complex de o varsta inainta este, desigur, monumentul inchinat "eroilor" comunisti, construit in anii '60, cand parcul avea deja o istorie, inceputa in 1906 la dorinta lui Take Ionescu de a organiza o expozitie care sa aniverseze 40 de ani de domnie a lui Carol I si 25 de ani de la proclamarea regatului, in Campia Filaretului, unde ajunsese Tudor Vladimirescu in 1821. Inainte sa arda in incendiul din 1940, Palatul Artelor, parte a ansamblului proiectat de arhitectul francez Eduard Redont, devenise muzeu militar. De stelutele rosii care au denaturat dupa anii '50 dimensiunea simbolica initiala a acestui spatiu public au scapat totusi monumente supravietuitoare precum Fantana Cantacuzino, care rezista din 1870, fantana lui George Lahovary, de Karl Storck si "Gigantii " sculptorului Dimitrie Paciurea. Semnele modernitatii de inceput a orasului, parca desprinse din albume, il pot duce pe liceanul de azi intr-o calatorie in timp, colorata de un peisaj la fel de viu in fiecare anotimp. Indiferent de ziua sau de ora la care mergeti la plimbare, structura etajata a spatiului care a pastrat, totusi, eleganta sobra care i-a fost conferita la inceputuri, va va scoate in cale ce cautati: o banca solitara, un copac spectaculos, un platou mai populat, o terasa la care sa beti o cafea, un culoar bun pentru jogging. Si va va feri de aglomeratia care sufoca Cismigiul si, in unele zile, Herastraul. Este laudabil ca parcul, inscris pe lista monumentelor istorice in 2004, este in stare buna, iar reprosurile care ii pot fi facute starii lui actuale sunt minore.

Dana IONESCU