Promit solemn ca nu voi citi cartea lui Cornel Dinu care cica va aparea amenintator de curand! Ar fi in primul rand o forma de lipsa de autorespect - cum dracu' sa-l citesti pe Dinu cand zilnic apar carti scrise de oameni destepti, decenti, capabili si de bun simt? -, iar apoi pentru ca n-am incredere nici in autor si nici in genul pe care banuiesc ca-l va aborda. Mai mult ca sigur ca va fi vorba de o penibila romantare a unor amintiri disparate, ranchiunoase si aluzive despre ratatii cu ifose si prestanta de imprumut care l-au ingaduit la masa doar pentru a le achita consumatia ori rememorari pizmase, malitioase ori de o duiosie frivola a unor intamplari de prin cantonamente sau vestiare. Pe pariu ca asa va fi, intrucat Dinu, desi si-a poreclit "roman" insailarea grafomana cu pricina, n-a fost nicicand un apropiat al fictiunii, ci un maladiv consumator de memorialistica, vulgarizari ale istoriei, documentaristica, corespondente lascive, monografii si mai ales dictionare de maxime si citate. Definitoriu pentru asa-zisa sa formatie intelectuala este detaliul ca el a tinut sa si-l apropie si chiar sa si-l faca nas pe poate cel mai mare sarlatan al prozei, pe un gainar semidoct, pezevenchi, marginit si sordid, anume Fanus Neagu, o rapandula care va ramane numai in memoria snobilor de cariera si pe care n-o va mentiona nici de cea mai dubioasa istorie a literaturii, lucru, de altfel, usor de verificat. Ca dovada, insusi marele prieten al lui Fanus, criticul Eugen Simion, ne-a sugerat la cursul de literatura contemporana sa-l ingnoram sau sa-l bagam la etc. pe "printul metaforei" de pe langa Braila. Revenind la Dinu, acesta si-a ratat din start debutul "literar" in momentul in care si-a postat pe site-urile de internet ale aruncatorilor de torte si ale altor asemenea degenerati fragmente din cartoiul sau. Dar poate ca n-a gresit deloc, ci a intuit perfect segmentul de public caruia i se adreseaza. Caci doar unor asemenea ghiolbani le poti spune fara sa te contrazica aberatii de genul ca Leconte de Lisle ar fi compus imnul Frantei (ala a fost Rouget de Lisle, nea Mistere!), ca Mirodan a scris "Steaua fara nume" ori ca fabulosul personaj Ostap Bender era la viata lui "un corifeu al comunismului". Mai pune, bre, mana si pe cate o carte inainte de a te deda la scris, ca te rade si D. C. Tanasescu, un alt imitator de loaze brailene!

Constantin DINU