Ion SPANU 

Drumul dinspre Bucuresti spre Timisoara este o adevarata aventura, gropile si hartoapele fiind un antrenament reusit in vederea unei calatorii pe luna! Gropile si hartoapele care iti rup masina in doua seamana cu craterele selenare, astfel incat, pentru deplasare, ar fi mai potrivite masinile acelea ciudate care ii transporta pe astronauti dintr-o parte in alta a astrului noptii. Daca ai ghinionul sa faci o pana in camp, trebuie sa chemi o platforma pentru a fi dus la service-ul aflat la cativa kilometri buni, iar acolo trebuie sa ai mare noroc sa ajungi in timpul programului. Cei care reusesc sa treaca, totusi, granita, au la dispozitie cateva zeci de km pentru a se acomoda cu o alta lume. Pe masura ce te apropii de Austria, lucrurile se schimba radical. De acolo, aventurile romanesti par niste cosmaruri de care nu-ti vine sa crezi ca ai scapat. Un asfalt impecabil arata ca banul public poate fi cheltuit si in folosul cetateanului. Pe marginea autostrazilor exista gardurile de protectie care te impiedica sa faci, ca la noi, autopsierea involuntara a animalelor ratacite printre masini. In dreptul constructiilor aflate in vecinatate, gardul de protectie se inalta la patru-cinci metri, astfel incat activitatea celor care lucreaza sau locuiesc acolo sa nu fie perturbata de zgomotul strazii sau de farurile bolizilor! Aproape la fiecare km exista cabine telefonice de la care soferii ghinionisti pot anunta serviciul 112 despre orice incident care ii impiedica sa-si continue drumul si, in cateva minute, un echipaj de specialitate soseste, ca din pamant, pentru a acorda ajutorul necesar, dar si pentru a decongestiona traficul. Desigur, autostrazile trec la cativa km de localitatile din zona si, in dreptul acestora, sunt iesirile care, fara sa incurce traficul, te scot din cursa nebuna si te conduc spre linistea traficului intern. In acesti douazeci de ani care au trecut de la Revolutie, guvernele noastre nu au reusit sa faca nici macar un km de autostrada care sa corespunda standardelor europene! Desi pare incredibil, sunt localitati, cum este Bals, din judetul Olt, unde singura strada a orasului este drumul european! Cu carute, cu biciclete, cu treceri de pietoni la fiecare suta de metri. Un regizor inspirat ar putea pune intr-un adevarat film de groaza scena in care un TIR greu depaseste banalul carucior pentru copii! Chiar si "autostrada" Bucuresti-Pitesti (mandria prosteasca a comunismului) nu e altceva decat o caricatura grotesca a drumurilor din Occident. Scuza ca lipsesc banii necesari pentru lucrarile de infrastructura nu mai convinge pe nimeni, caci toti stim ca asfaltarile si drumurile au fost dintotdeauna principalele tentatii ale clientelei politice. Miliarde de dolari au trecut din bugetul tarii in buzunarele lor, Romania ducand la perfectiune complicitatea transpartinica. Dupa un drum prin Occident, te intrebi firesc: de ce nu putem sa fim si noi ca ei? Bani ar fi, mai ales ca cea mai mare parte vin chiar din fondurile comunitare, oameni dispusi sa munceasca sunt, slava Domnului! Atunci de ce exersam masochismul? Poate si pentru banalul motiv ca nu stim sa cerem politicienilor alesi chiar de noi macar putin respect. Pentru Maria-Sa Cetateanul.