Cel mai interesant este ca temele despre care presedintele vorbeste isi schima masiv ponderile in discursuri intre perioadele electorale si cele neelectorale. Astfel, daca in primii ani presedintii mai vorbesc despre stiinta si ataca probleme neconflictuale ale relatiilor internationale, in anii electorali prefera sa vorbeasca numai pe teme "aducatoare de voturi".
Mutatis mutandis se constata cu ochiul liber ca cel mai "vorbaret" presedinte postcomunism din Romania este Traian Basescu. Cu toata blocada mediatica pe care o invoca domnia sa, Traian Basescu are cea mai mare frecventa de aparitii publice si, paradoxal, cea mai pozitiva reflectare in mass-media, in raport cu Ion Iliescu sau Emil Constantinescu din ultimii doi ani de mandat.
Temele pe care cei trei presedinti ai Romaniei s-au focalizat sunt diferite. Daca Ion Iliescu a vorbit des despre social, justitie sociala, economie sociala etc., Emil Constantinescu si Traian Basescu au avut discursuri antisistem, atacuri impotriva establishment-ului corupt. Si Emil Constantinescu si Traian Basescu au atacat, in forme diferite, coruptia, fosta securitate, urmasul sistemului comunist. Diferenta este ca Traian Basescu a facut-o mult mai des si, evident, mai convingator. Totusi, Emil Constantinescu a avut o comunicare mult mai diversa, mai nuantata, cu mai multe teme in discurs.
Tema principala de atac a lui Traian Basescu este daramarea "sistemului". Fie ca vorbeste despre votul uninominal sau oligarhie, fie despre coruptie, 322, comunism si Securitate, Traian Basescu are o singura tinta - dusmanul simbolic incarnat de "sistem".
Si, cum nu exista realitate, ci doar discurs despre realitate, iar din aceasta perspectiva Traian Basescu este un politician postmodern, perceptia generala este ca presedintele a facut multe. Doar din discurs, dar cu putine decizii constructive, Traian Basescu s-a profilat drept presedintele cu cea mai intensa activitate. Este drept ca daca am face o analiza a deciziilor sale politice care sa ne faca "sa traim bine!", am avea o mare dezamagire. Ceea ce poate speria si mai mult este ca daca Traian Basescu ar avea inelul Arrabellei si ar schimba dintr-o data sistemul, cu cine ne-am trezi in noul establishment al puterii? Poate ca ar fi timpul pentru presedinte sa ne arate cu cine ar vrea sa inlocuiasca pilonii de baza ai sistemului ticalosit, care este rezerva sa de resurse umane.
Poate ca ar fi timpul ca presedintele sa nu mai fie "jucaus", adica mult prea prezent mediatic si sa se concentreze pentru constructia noului sau mandat. Supraexpunerea mediatica are si dezavantaje, mai ales daca intra in constiinta publica faptul ca nu are efecte. Iar lipsa de mobilizare la referendum poate fi un simptom, lipsa oamenilor de la mitinguri poate fi altul.
Aparitiile prea dese pe aceeasi tema pot sa fixeze un mesaj sau pot plictisi daca mesajul nu aduce informatii suplimentare, interesante, de tipul numelor, cifrelor, faptelor. Riscul supraexpunerii este banalizarea.
La referendumul de suspendare, presedintele a promis ca va spune adevarul despre actualul guvern.
Suntem insetati de adevar...
Apoi asteptam dreptatea... desi parca erau in ordine inversa...