Cristian BAdiliTA 

Daca e ceva de comemorat, atunci sa redeschidem volumul lui Curzio Malaparte, Tehnica loviturii de stat, aparut in 1931. Primul capitol e consacrat lui Trotki, insurgentul prin definitie, si "loviturii" sale. Malaparte a petrecut o vreme in Rusia bolsevica, la inceputul anului 1929, cunoscand dinauntru mafia rosie (va scrie si o nuvela, neterminata, "Chef la Kremlin"). Teoria lui, intemeiata pe marturii de prima mana si confirmata de evenimente, este urmatoarea. "Revolutia Sovietica" a fost, in realitate, o perfecta lovitura de stat "blanchista", pregatita si organizata de Trotki. Lenin si compania din Comitetul central bolsevic, fideli lui Marx, mizau pe o revolta a maselor, care sa duca la inlaturarea guvernului Kerenski si la impunerea dictaturii proletariatului. Exista un schimb de scrisori in acest sens intre Lenin si Trotki. Insclusiv Stalin si Djerdjinski mergeau pe mana ideologiei marxiste. Daca aceasta pozitie ar fi invins in cadrul Comitetului central al sovietelor, atunci poate alta ar fi fost soarta Rusiei si a Europei. Pregatirea unei revolte a maselor populare ar fi necesitat enorm de mult timp si enorm de multa energie. Or, timpul, se stie, este primul dusman al revolutiilor. O revolutie care dureaza un an sau trei nu mai este revolutie, se transforma in razboi de uzura. Tactica lui Trotki a fost simpla si extrem de eficienta. In doua zile Petrogradul a cazut, ca un mar putred, in mainile bolsevicilor. Cu o mie de oameni, recrutati printre lucratori la calea ferata, telegrafisti, marinari de la Baltica, Trotki a ocupat in cateva ore principalele obiective ale capitalei. Malaparte insista asupra unei chestiuni: lovitura de stat din noiembrie 1917 a revelat falimentul securitatii politienesti clasice. Kerenski a facut ce-ar fi facut orice sef de guvern occidental in materie de paza a obictivelor din Petrograd. Din pacate, el, ca si Lenin, se astepta la o revolta populara, nu la o operatiune terorista. Tactica lui Trotki a prins ca-n branza. Dupa ce trupele sale, conduse de un fost ofiter tarist, Ovseienko, au ocupat telegraful, garile, uzinele de energie, unitatile militare, intr-o singura dupa-amiaza, cucerirea sediului guvernului s-a dovedit o formalitate. "Revolutia" bolsevica a fost opera unei trupe de o mie de oameni bine antrenati, pusi in slujba "tehnicianului" Trotki. "Formula Trotki" a devenit repede obiect de studiu la Moscova, unde s-au format toti revolutionarii chinezi si occidentali. In Boala infantila a comunismului, Lenin explica succesul Revolutiei "sale" prin patru conditii specifice Rusiei: conectarea cu Primul Razboi mondial; posibilitatea de a profita de conflictul dintre cele doua blocuri "imperialiste"; posibilitatea de a sustine un razboi civil de lunga durata, datorita intinderii Rusiei; existenta unei miscari revolutionare in mediul rural, prin micii mosieri occidentalizati. Trotki isi contrazice colegul prin acte. "Revolutia" nu are nevoie nici de mase, nici de imprejurari specifice: ea reprezinta un produs tehnic, stiintific organizat, exportabil oriunde si oricand. Dupa 1917 lumea n-a fost cucerita de leninism, ci de trotkism. Singurul care a invatat lectia din 1917 a fost Stalin. In 1927, cand Trotki a incercat sa repete lovitura, el a gasit toate punctele strategice perfect pazite de securistii Tatucului. Stalinismul a facut pasul de la "revolutia permenenta" la "teroarea permaneta". Nimic altceva.