Pentru comenzi catre editura: http://www.editura.ziua.ro Asasinul presedintelui Kennedy fusese recrutat de sovietici, demonstreaza Ion Mihai Pacepa in cea mai recenta lucrare a sa, a carei editie romaneasca a vazut lumina tiparului la Editura ZIUA. In uriasa arhiva JFK (desecretizata in mare parte in anii '90), fostul conducator al spionajului romanesc a descoperit semne inconfundabile ale implicarii KGB-ului. Semne inconfundabile pentru un om al "sistemului", dar de multe ori anodine pentru un profan. "Programat sa ucida: Lee Harvey Oswald, KGB-ul si asasinarea lui Kennedy" a fost lansata joi, 22 noiembrie, in cadrul targului de carte "Gaudeamus 2007" (Romexpo, standul ZIUA). In avanpremiera, va oferim cateva fragmente. Intertitlurile apartin redactiei. (M.M.) In asasinarea lui Lee Harvey Oswald la numai cateva ore de la capturarea sa, Ion Mihai Pacepa vede clasica politica a KGB de a-i elimina pe toti cei care detineau secrete compromitatoare pentru spionajul sovietic O convingere veche In cealalta viata a mea, cand noi, liderii serviciilor secrete din blocul comunist, am aflat de asasinarea lui Kennedy, sefii nostri de la Moscova nu au recunoscut, bineinteles, ca au fost implicati si noi stiam ca nu era cazul sa punem intrebari. Dar intelesesem. Dati-mi voie sa propun o analogie. In 1970, cand inca traiam la Bucuresti, am fost diagnosticat cu cancer al ganglionilor limfatici - Maladia Hodgkin - si mi s-au dat sase luni de trait. 21 de medici de prima mana din Romania si doua clinici prestigioase din Germania Federala au fost de acord cu diagnosticul. Cum cancerul parea sa fi cuprins mai toti ganglionii, ministrul Sanatatii din Romania a decis sa nu preleveze cativa dintre ei pentru biopsie. Se temea ca aceasta ar fi raspandit cancerul, iar pozitia mea din Romania era prea inalta ca sa-si asume un asemenea risc. Singurul care a banuit un alt diagnostic a fost expertul numarul unu al lumii in boli tropicale, doctorul Werner Mohr, din Hamburg, RFG. El a cerut sa fiu testat in poligonul de tragere si, cand a aflat ca eu, un tintas excelent in acea vreme, nu nimerisem centrul tintei nici macar o data, si-a dat seama ca aveam de fapt toxoplasmoza. Aceasta era o boala tropicala putin cunoscuta in acei ani, care avea simptome identice cu Maladia Hodgkin, cu exceptia tulburarii de vedere. Doctorul Mohr a stabilit si ca toxoplasmoza mea fusese provocata de un parazit identificat la gainile din Calcutta si eu am recunoscut ca mancasem intr-adevar, recent, carne de pui in acel oras. Trei luni mai tarziu eram vindecat. Dupa 22 noiembrie 1963, cand am inceput sa aflam detalii despre asasinarea lui JFK, noi, cei din conducerea comunitatii de informatii a fostului bloc sovietic, am fost siguri ca asasinul lucrase pentru spionajul sovietic, la fel cum doctorul Mohr fusese sigur ca aveam toxoplasmoza, nu Maladia Hodgkin. Fiecare dintre noi petrecuse cel putin 20 de ani din viata incercand sa recruteze militari americani aflati la post in afara Statelor Unite, si toti puteam recunoaste si in somn ca Oswald a fost recrutat de KGB - tot asa cum dr. Mohr a recunoscut ca aveam toxoplasmoza inainte de a ma vedea la fata. Pentru noi, era limpede ca lumina zilei ca Oswald fusese recrutat de spionajul sovietic in perioada in care fusese detasat in Japonia, la fel cum doctorul Mohr si-a dat seama ca am contractat toxoplasmoza la Calcutta. Pe urma modelelor operationale sovietice Sa fii convins de ceva pana in maduva oaselor este una, dar sa fii in masura sa dovedesti este cu totul alta. In anii '90, am inceput sa examinez documentele date publicitatii de Guvernul american pe tema asasinarii lui Kennedy, ca sa vad daca nu puteam gasi in ele dovezi care sa sprijine ceea ce stiam din Romania. Am fost fascinat de bogatia actiunilor si modelelor operationale tipic sovietice gasite in materialele despre Oswald adunate de anchetatorii americani. Acestia nu le-au putut recunoaste ca atare deoarece nu erau familiarizati cu particularitatile si dedesubturile operatiunilor sovietice de spionaj. Spionajul sovietic, ca si Guvernul sovietic, a avut puternica inclinatie catre standardizare. Toate tarile din blocul sovietic se numeau "republici populare", toate fortele lor de politie fusesera rebotezate "militii" si toti militienii purtau uniforme albastre, identice cu cele ale militiei sovietice; toate serviciile de spionaj din blocul sovietic erau organizate la fel si aveau acelasi modus operandi. "Tot ce vedeti aici este identic cu ceea ce am vazut eu la serviciul dumneavoastra" - mi-a spus, in 1972, Sergio del Valle, ministrul de Interne cubanez, care conducea atat serviciile de Securitate interna, cat si pe cel de spionaj - DGI. Operatiunile sovietice de spionaj, ca si toxoplasmoza, pot fi identificate cu usurinta daca esti familiarizat cu particularitatile lor. Prin natura sa, spionajul este o intreprindere misterioasa si duplicitara. In mainile sovieticilor, el s-a transformat insa intr-o masinarie care functiona pe baza unui model prestabilit. Sa vezi un film de spionaj sau sa citesti un roman cu spioni, fie ele cat de interesante, nu te ajuta sa intelegi misterele spionajului sovietic. Pentru a-i descifra misterele, trebuie sa traiesti in acea lume extrem de secreta. Si chiar asa s-ar putea sa nu-i intelegi cele mai intunecate aspecte, daca nu ai viziunea de ansamblu a operatiilor sale asa cum se impletesc la varful piramidei. In cele din urma, am abordat studierea asasinarii presedintelui Kennedy intr-o maniera originala. Am suprapus materialul faptic strans de anchetatorii Guvernului american peste modelele operative folosite in spionajul sovietic, modele necunoscute in afara datorita secretizarii excesive ce a inconjurat comunitatea de spionaj a blocului sovietic. Aceasta munca mi-a luat multi ani, dar, cand am terminat, am fost uimit de multitudinea de informatii care se potriveau ca o manusa cu modelele operationale sovietice - pana la un punct. (...) Alarma generala in lagarul socialist Cand presedintele John Fitzgerald Kennedy a fost impuscat mortal, la 22 noiembrie 1963, ma aflam in orasul meu natal, Bucuresti, si eram unul din cei trei adjuncti ai sefului serviciului roman de spionaj, DIE (Departamentul de Informatii Externe). In acele zile, DIE nu era nici mai mult, nici mai putin decat o filiala a spionajului sovietic, PGU (Pervoye Glavnoye Unpravlenye, Directia I principala a KGB). DIE platea pana si salariile ofiterilor sai pe 20 ale lunii, la fel ca PGU, ca sa comemoreze ziua de 20 decembrie 1917, cand fusese infiintata CEKA, precursorul intregii politii politice sovietice ce a devenit mai tarziu KGB. In epoca aceea, conducerea DIE era formata mai ales din comunisti sovietici, bulgari, germani sau unguri "romanizati", care lucrasera pentru sovietici la Moscova sau in strainatate si fusesera recrutati de PGU. Deasupra acestor ofiteri PGU care pozau in romani, se aflau ofiteri ai PGU nedeghizati, care aveau titlul de consilieri pentru razvedka (formula ruseasca pentru informatii externe). Acestia nu isi luau salariile de la DIE si nu aveau rang sau pozitie oficiala in statul de organizare a DIE, astfel incat sa nu poata fi influentati de romani. Activitatea lor mergea insa mult mai departe de consilierea propriu-zisa. Practic, consilierul-sef pentru razvedka era autocratul si tarul neincoronat al DIE. La conducerea DIE erau de fapt mai multi ofiteri ai PGU decat ofiteri romani, desi unii dintre acestia, ca mine de exemplu, incepusera sa ocupe pozitii de decizie. In acele zile, cu cat era mai evident accentul slav al unui ofiter, cu atat era mai inalta pozitia lui in ierarhia serviciilor secrete "fratesti" din blocul sovietic, ale caror operatiuni constau mai ales in indeplinirea sarcinilor primite din Uniunea Sovietica. In noaptea de 22 noiembrie 1963, la cateva ore dupa ce vestea asasinarii lui Kennedy ajunsese la Bucuresti, consilierul nostru sef pentru razvedka, pe care il cunosteam drept generalul Ruslan Sergheievici Romanov (nume conspirativ conform practicilor PGU, consilierii trimisi la DIE nu aveau voie sa-si foloseasca adevarata identitate), i-a convocat de urgenta pe seful DIE, Nicolae Doicaru, si pe adjunctii acestuia la cartierul general al DIE. Ruslan Sergheievici ne-a spus ca a primit ordin de la Centrala, prin TO (linia telefonica speciala ce deservea conducerea KGB si a serviciilor "fratesti"), sa trimita Moscovei orice informatie pe care DIE o putea obtine in legatura cu asasinatul, oricat de insignifianta ar parea. Am trimis imediat o telegrama circulara cu aceasta cerere a Moscovei catre toate rezidentele noastre din Statele Unite si Europa Occidentala. (DIE folosea in vocabularul profesional termeni rusesti, pe care ii romanizase. Termenul folosit de PGU pentru statiile de spionaj din strainatate, rezidentura, a devenit la DIE "rezidenta", un cuvant fara semnificatie in limba romana.) Curand dupa ce am trimis aceste telegrame, Ruslan Sergheievici a primit un nou telefon de la Moscova. Dupa ce a inchis, ne-a spus agitat sa punem DIE in "alerta C", ceea ce insemna ca sefii si adjunctii de la toate sectiile operative DIE trebuiau sa se prezinte la locurile lor de munca. Toate serviciile secrete din blocul sovietic fusesera puse in stare de alerta, ne-a spus el. O ora si ceva mai tarziu, la cererea speciala a Moscovei, ministrul roman de Externe a ordonat ambasadelor din Statele Unite si din Europa de Vest sa raporteze orice detaliu aflat in legatura cu asasinarea lui Kennedy. Potrivit celor spuse de consilierul-sef, toate ambasadele sovietice si est-europene din Occident primisera instructiuni similare. (Multi ani mai tarziu, defectorul sovietic Arcadi Sevcenko, care in 1963 era secretar general adjunct al ONU in New York, a scris in cartea sa autobiografica: "Aproape imediat dupa uciderea lui Kennedy, Moscova ne-a cerut sa fim vigilenti si sa raportam absolut toate informatiile, oricat de marunte ar parea sa fie, ce ne cad in mana despre asasinat." Vanatoarea de "sergenti" In aceeasi noapte, consilierul-sef pentru razvedka ne-a informat ca Lee Harvey Oswald, omul abia arestat la Dallas pentru ca i-a impuscat pe Kennedy si pe un politist local, era un fost gradat din Infanteria Marina americana, care in 1959 defectase la Moscova si se intorsese in Statele Unite trei ani mai tarziu. Cateva ore dupa aceea, consilierul-sef pentru razvedka a primit inca un ordin de la Moscova, potrivit caruia toate rezidentele noastre din Statele Unite, Europa de Vest si Japonia trebuiau sa suspende temporar orice contacte cu agentii operativi din randul autohtonilor. (Scriitorul Edward Jay Epstein, care a investigat imprejurarile asasinarii lui Kennedy, a aflat ca in acelasi moment spionajul cubanez, DGI, isi instruia "ofiterii din toata lumea sa ramana in ambasade, sa sigileze toate dosarele operative ale DGI si sa le pregateasca pentru distrugere".) Noi, la DIE, am inteles situatia. In cosmarul comunist in care traiam, era cel mai normal lucru din lume ca Oswald, puscasul marin american care defectase in Uniunea Sovietica si se reintorsese in SUA, sa fi fost agent al PGU. "Un serzhant" - mi-a soptit Doicaru. (Cu toate ca era primul roman ajuns la conducerea DIE, Doicaru fusese pus in functie de sovietici si se bucura de increderea lor, ca si mine, de altfel.) In acele zile, cuvantul serzhant, "sergent", era repetat ca o placa de patefon stricata de consilierii sovietici, care puneau pret deosebit pe recrutarea militarilor americani. In aprilie 1957 primisem o directiva semnata de noul sef al PGU, generalul Aleksandr Mihailovici Saharovski, prin care se cerea DIE si celorlalte servicii "fratesti" sa-si concentreze eforturile catre recrutarea de militari americani. Potrivit directivei, experienta le aratase sovieticilor ca Japonia si Germania de Vest, principalele invinse ale celui de-al Doilea Razboi Mondial, in care Statele Unite isi amplasasera grosul fortelor de ocupatie, ofereau cele mai bune conditii pentru indeplinirea acestei misiuni. Militarii detasati in aceste tari aveau o atitudine mai relaxata fata de legile si standardele etice americane, erau mai dispusi sa intre in relatii cu est-europeni si puteau fi abordati operativ mult mai usor decat pe teritoriul Statelor Unite. PGU dorea, bineinteles, ca noi sa recrutam capitani si colonei, dar scrisoarea preciza ca, in conformitate cu experienta sovieticilor, gradele inferioare, sergentii de exemplu, erau mult mai abordabili si mai usor de recrutat. Experienta PGU mai aratase ca acesti sergenti erau in masura sa furnizeze informatii secrete extrem de valoroase. Vanatoarea de sergenti a devenit prioritatea mea principala in cei trei ani (1957-1959) in care am fost "rezident" in Germania de Vest si era inca o prioritate a DIE in 1978, cand m-am rupt definitiv de comunism. Kennedy, obiectivul "Porcul" pentru PGU In acel memorabil 22 noiembrie 1963, am stat toata noaptea asteptand vesti de la Moscova si de la rezidentele noastre din strainatate. Consilierul-sef pentru razvedka nu ne-a spus niciodata textual ca asasinarea presedintelui Kennedy ar fi facut parte dintr-o operatiune a PGU de destabilizare a Statelor Unite, dar am inteles reticenta sovieticilor. Orice indiscretie in legatura cu acest subiect extrem de delicat ar fi putut declansa un cataclism nuclear. Nu am avut insa nici o indoiala ca aveam de aface cu o operatie a PGU. In ultimele luni, DIE fusese implicata in numeroase actiuni ale PGU menite sa denigreze "Porcul", numele de cod pe care PGU i-l atribuise lui Kennedy in martie 1961, cand a aflat ca el aprobase planul CIA de invadare a Cubei, si nu aveam nici o indoiala ca presedintele Kennedy devenise un obiectiv pe care PGU planuia sa-l "neutralizeze". In 1962, seful DIE si autorul acestei carti l-au auzit cu urechile lor pe Hrusciov injurandu-l violent pe "licheaua de bani gata" (peiorativul lui preferat pentru Kennedy), de care fusese umilit cum nici un alt lider sovietic nu mai fusese pana atunci. Asasinatele politice in strainatate ale PGU nu erau subiecte discutate pe fata in comunitatea de informatii din blocul sovietic. Toti stiam insa ca, la putin timp dupa ce se instalase la Kremlin, Hrusciov transformase asasinatul intr-un instrument de politica externa. In 1953, cand a venit la putere, el a gasit o situatie interna relativ linistita si o populatie prea inspaimantata de politia politica a lui Stalin ca sa-i mai creeze probleme, si a decis ca era momentul sa se ocupe de inamicii sai din strainatate. Noua, celor din conducerea DIE, ni s-a spus ca Stalin facuse greseala de neiertat de a fi indreptat aparatul Securitatii statului impotriva propriului popor si ca Hrusciov, in faimosul sau "discurs secret" in care a demascat crimele lui Stalin, a vrut doar sa corecteze aceasta aberatie. Hrusciov si asasinatele politice "externe" Dupa ce a zdrobit cu brutalitate revolutia din Ungaria din 1956 si a dispus ca Imre Nagy si ceilalti lideri sa fie rapiti, adusi in Romania si apoi executati, Hrusciov a ordonat crearea unor sectii de "afaceri umede" (eufemismul folosit de PGU pentru "sangeros") in toate serviciile secrete "fratesti" din blocul sovietic. La inceput, aceste sectii aveau ca obiectiv emigrantii anticomunisti stabiliti in Occident, pe care Kremlinul ii considera inca sub jurisdictia tarii lor de origine, indiferent de cetatenia lor actuala. In 1959, Hrusciov a indreptat aceste noi unitati si impotriva politicienilor anticomunisti occidentali. El a cerut PGU si serviciilor "fratesti" ca, in eventualitatea unei crize internationale, sa "destabilizeze" Statele Unite si pe principalii lor aliati prin asasinarea unora dintre liderii lor politici, contaminarea selectiva cu agenti patogeni a apei de baut si scoaterea din functiune a unora din instalatiile-cheie, precum centrale electrice, aeroporturi si porturi maritime. (Ofiterul PGU Oleg Adolfovici Lialin, care a defectat din rezidentura PGU Londra in 1971, a confirmat ca, in anii '60, sectia PGU pentru "afaceri umede" in care lucra avea planuri "pentru sabotarea serviciilor publice, a transporturilor, comunicatiilor si centrelor de comanda ale principalelor guvernelor occidentale in caz de razboi sau de crize ce puteau sa duca la razboi".) Cu aceasta, s-a deschis conducerii DIE usa catre cel mai bine pazit secret al PGU: asasinatele externe. Curand, conducerea DIE a primit noi reguli operationale, despre care ni s-a spus ca fusesera redactate de insusi Hrusciov. Potrivit acestora, asasinatele politice comise in Occident trebuiau abordate numai verbal si urmau sa ramana secrete pentru totdeauna. Noile reguli venite de la KGB cereau, de asemenea, serviciilor "fratesti" ca dupa fiecare asasinat politic sa raspandeasca in Occident "dovezi" care sa arunce vina asupra CIA sau a altor inamici convenabili si sa nu recunoasca niciodata ca au fost implicate, oricate probe ar pretinde autoritatile occidentale ca ar fi obtinut impotriva lor. Una dintre primele operatiuni derulate dupa noile reguli ale KGB a fost efectuata in comun de PGU, DIE si serviciul est-german STASI si a constat in rapirea secreta din Germania de Vest, in septembrie 1958, a unui lider al emigratiei romane anticomuniste, Oliviu Beldeanu. Ziarele din Romania si Germania de Est au aruncat responsabilitatea acestei crime asupra CIA, publicand comunicate oficiale ce informau ca Beldeanu fusese de fapt arestat in RDG, unde fusese infiltrat de CIA pentru a organiza sabotaje si diversiuni. Atentat ratat impotriva Sahului Curand am devenit, de asemenea, familiari cu cateva "afaceri umede" ale PGU, pe care sovieticii le pastrau in secret chiar si fata de noi, pentru a evita indiscretii care ar fi putut genera conflicte internationale. Stiam, de exemplu, ca in februarie 1962 PGU ratase asasinarea sahul Iranului, din cauza nefunctionarii unui dispozitiv ce ar fi trebuit sa detoneze explozivul de la distanta. Sahul comisese "crima" de neiertat de a fi impiedicat Kremlinul sa preia controlul asupra tarii sale - inlaturase regimul comunist instalat in nord-vestul Iranului si reorientase Iranul catre Occident. Consilierii nostri sovietici nu ne-au spus niciodata explicit ca PGU ratase asasinarea sahului, dar Ruslan Sergheievici a convocat chiar in noaptea aceea conducerea DIE la o sedinta de urgenta. Consilierul-sef, om calm si rezervat din fire, era neobisnuit de agitat. El ne-a cerut sa ordonam rezidentei DIE din Teheran sa distruga toate documentele compromitatoare, sa suspende toate intalnirile cu agenti si sa raporteze absolut totul, inclusiv zvonurile despre o tentativa de atentat la viata sahului. Cateva zile mai tarziu, el a anulat operatia mixta DIE/PGU pentru asasinarea in Occident a lui Constantin Mandache, un ofiter ilegal al DIE ce defectase in RFG, prin detonarea unei bombe amplasate sub automobilul acestuia. Consilierul sovietic ne-a spus ca dispozitivul de detonare de la distanta furnizat de PGU s-ar putea sa nu functioneze. (In 1990, Vladimir Kuzichkin, un ofiter PGU implicat direct in tentativa de asasinare a sahului, a defectat in Occident si a scris o carte in care a descris intreaga operatiune. Potrivit lui Kuzichkin, sahul a scapat cu viata datorita nefunctionarii dispozitivului de control de la distanta ce trebuia sa detoneze o mare cantitate de exploziv aflata intr-un automobil Volkswagen parcat pe traseul coloanei oficiale.) Eliminarea lui Oswald si un anunt suspect in presa americana La 24 noiembrie 1963, moartea lui Oswald a confirmat, in mintile noastre - si, cum aveam sa aflam mai tarziu, si in cele ale omologilor nostri unguri, bulgari si iugoslavi, cu care eram in stransa legatura - implicarea PGU in asasinarea lui Kennedy. Pentru noi, uciderea lui Oswald urma regula de neincalcat a sovieticilor, dupa care oricine ar fi putut sa incrimineze Kremlinul trebuia redus la tacere. Acest imperativ era atat de adanc inradacinat in practicile Kremlinului, incat pana si sefii propriei sale politii politice au fost asasinati, in secret sau pe fata, de indata ce isi incheiau cariera sangeroasa. Din cei opt sefi pe care politia politica sovietica (care de-a lungul timpului a purtat nume diferite, cum ar fi CEKA, NKVD, KGB) i-a avut intre 1917 si 1954, doar unul a murit de moarte buna: Semen Ignatiev, care a disparut fara urma in 1953, a reaparut intr-un post din provincie si a murit din cauze naturale in 1983. Felix Dzerjinski, cel care a infiintat acest serviciu, a murit in mod suspect din cauza unui atac cerebral, dupa o cearta cu Stalin, in 1926. Ceilalti au fost fie otraviti (Viaceslav Menjinski, in 1934), fie executati ca spioni occidentali (Genrih Iagoda in 1938, Nikolai Ejov in 1939, Lavrenti Beria si Vsevolod Merkulov in 1953 si Viktor Abakumov in 1954). Mai mult, daca noi, sefii DIE, am mai avut o umbra de indoiala ca PGU a fost in spatele mortii lui Oswald, aceasta s-a risipit la 25 noiembrie 1963, a doua zi dupa ce Oswald a fost ucis. In seara aceea, Ruslan Sergheievici i-a spus generalului Doicaru ca, in ziua asasinarii lui Kennedy, un ziar din Dallas publicase un anunt pe o pagina intreaga, in chenar negru, care continea o amenintare transparenta la viata lui Kennedy, facuta de niste extremisti americani. Anuntul ii ura presedintelui Kennedy bun-venit "la Dallas, orasul care i-a respins principiile si politica in 1960 si care i le va respinge din nou, intr-o maniera mai categorica decat inainte". Consilierul i-a dat lui Doicaru textul acestui anunt si i-a cerut ca el sa fie publicat in ziua urmatoare intr-un ziar important din Romania. Doicaru a transmis cererea lui Gheorghe Gheorghiu-Dej, iar textul, care continea intr-adevar o amenintare cu moartea adresata lui Kennedy, a aparut in pagina a patra a numarului din 26 noiembrie al ziarului "Scanteia" (cotidianul oficial al partidului), ca o "corespondenta de la Washington". Noi, cei din conducerea DIE, care eram familiarizati cu mentalitatea generalul Saharovski, seful PGU, am inteles ca acesta se astepta ca Oswald sa-l asasineze pe presedintele Kennedy in timpul vizitei la Dallas si ca a ordonat expertilor PGU in scrisori si memorii false sa incropeasca un document care sa indrepte suspiciunile spre gruparile de extrema dreapta din Statele Unite, in eventualitatea ca asasinatul ar fi avut intr-adevar loc. Anuntul cu chenar negru intitulat "BINE ATI VENIT LA DALLAS, DOMNULE KENNEDY", care a aparut la 22 noiembrie 1963 in Dallas Morning News, semana in ochii nostri cu ceea ce ar fi creat intr-o astfel de situatie serviciul de dezinformare al PGU, deoarece vehicula argumente familiare propagandei sovietice. "DE CE a laudat Gus Hall, presedintele Partidului Comunist din Statele Unite, toate actele dumneavoastra politice si de ce a anuntat ca partidul va sprijini realegerea dumneavoastra, in 1964?", intreba, printre altele, autorul textului. "DE CE a degenerat politica externa a Statelor Unite pana intr-atat incat CIA pune la cale lovituri de stat si ucide sangeros aliati fideli, dar nu si anticomunisti, ai Statelor Unite?" Aceasta ultima intrebare era identica, aproape cuvant cu cuvant, cu una din temele preferate de dezinformare din acele zile ale PGU (si DIE). Mai tarziu, aveam sa aflam ca Bernard Weissman, omul al carui nume fusese publicat sub textul in chenar negru, servise in armata americana la M�nchen, fapt care ne-a facut sa-l banuim ca ar fi fost si el un "serzhant".

Ion Mihai PACEPA