Roxana IORDACHE 

Embargoul la noi e imposibil. Iar un embargo nu are sens decat daca este asumat de toti publicistii. Abia un boicot al presei nationale l-ar anihila pe seful statului, care fara mediatizare nu exista. Ca orice politician, de altfel. Numai ca Traian Basescu este un personaj eminamente publicitar. Nu presedinte-jucator, ceea ce nu exista decat fie in regimuri totalitare, fie in SUA, unde, insa, presedintele este seful Executivului, adica prim-ministru. Ceea ce in realitate nu i-ar conveni, pentru ca functia de premier presupune munca, nu doar indicatii pretioase. Activitate (co)ordonata si aplicata, nu provocare de haos. Obiectul muncii presedintelui Basescu este scandalul spectacular. Presedintele Basescu e un perpetuu jucator electoral. La cacealma. Fara sa mai poata pacali pe cineva din medii politice avizate, dar reusind inca sa duca de nas exact pe cine are interesul: populatia. Cel putin o parte considerabila. Victima colaterala: acea parte a societatii civile care vrea - si isi inchipuie ca presedintele tarii ii poate asigura - exact contrariul a ceea ce-si doreste populatia sustinatoare. Populatia este destinatara declaratiilor deliberat scandaloase ale presedintelui Basescu. Jucator al rolului de justitiar. Care acuza discretionar. Peste justitie. De ce are el priza la populatie? Tocmai prin prisma nostalgiei totalitare pe care o alimenteaza in permanenta. Ce vrea, de fapt, populatia? Vot uninominal, reforma morala? Sunt doar momeli pentru intelectuali. In realitate, populatia ar vrea Marea Adunare Nationala, partid unic, presedinte-tatuc, locuri de munca neconditionate de munca, salarii mari si distractie. Romanii, experti in micro-coruptie, resping coruptia la nivel macro nu din vointa de dreptate, ca dovada si insensibilitatea fata de tema restitutiei proprietatilor furate, ci din vechiul reflex al luptei de clasa egalitare. Presedintele Basescu foloseste cliseul cu oligarhii la fel cum folosea presedintele Iliescu refrenul cu mosierii. Populatia are nostalgii totalitare. Daca Ceausescu nu tinea poporul in nevoi, nici nu cadea. Teroarea nu genera proteste. Ci le prevenea. Si pentru ca Romania ramasese ultima tara comunista din fostul lagar, poporul a fost impins sa se revolte. S-a revoltat cu greu. Si doar la nivel minoritar. Multimile s-au revarsat in strada numai dupa ce au aparut Mircea Dinescu si Pino Caramitru la televizor. Forta mediatica este cea care genereaza evenimentul. La fel s-a intamplat si in iunie 1990, cand minerii au invadat centrul Capitalei la apelul paramilitar al presedintelui Iliescu, in conditiile in care nu existau televiziuni alternative. Presedintele Basescu foloseste la maximum arma mediatica, fiind prezentat pozitiv de marea majoritate a televiziunilor si de cateva cotidiene importante. Rulate ca presul sub picioarele sefului statului. Prin intermediul lor, presedintele Basescu propaga spectacolul de scandal. Si isi permite orice, inclusiv incalcarea Constitutiei, fiind constient ca tocmai atitudinea totalitara place populatiei. Cerc vicios. Si joc periculos.