Roxana IORDACHE 

Pentru orice rau, exponentii regimului Iliescu, in frunte cu el insusi, dadeau vina pe Senior. "Coposu e de vina", devenise refrenul postdecembrist. Din pacate, aveau dreptate. Dar invers! La moartea Seniorului, Vasile Vacaru, fie iertat, a anticipat: "Viata din Romania va fi mizerabila fara Corneliu Coposu". Dupa ce s-a dus, (de)caderea politica si morala a fost cu atat mai dramatica, cu cat standardele lui au fost mai inalte. Coposu e de vina ca a ridicat mult prea sus stacheta. Si tot Coposu e de vina pentru ca, din pacate, cei mai departe de standardele lui s-au dovedit chiar epigonii din partidul cu care si-a identificat viata si cu grija caruia a plecat la Dumnezeu. Pe data de 11 noiembrie 1995. Suferinta si moartea Seniorului au fost determinante pentru rezultatele alegerilor din noiembrie 1996. Dar mostenirea lui s-a dovedit cu atat mai grea, cu cat asteptarile (post)electorale au fost pana la cer, pe masura mitului postum.Tot Coposu e de vina. Pentru ca, in lupta contracronometru cu moartea, nu a putut sa previna imensul gol lasat in urma sa, pregatindu-si succesiunea. Corneliu Coposu a fost demonstratia ca politica si morala sunt compatibile. Incoruptibil cu gratie, el nu tranzactiona principiile. Fermitatea morala nu implica, insa, rigiditate politica. Dimpotriva, negocia. Si practica arta compromisului politic, care nu compromite moral. Cauta solutii de adecvare la realitate, refuzand blocarea in proiect, care mortifica principiile si valorile, pentru ca reprezinta incapacitatea practica de a le servi. In 1993 si in 1995, Corneliu Coposu a facut demersuri, in consens cu diplomatia americana si occidentala, privind o coalitie PDSR-CDR, pentru o guvernare de natura sa propulseze Romania in primul val de extindere a NATO, Madrid 1997. Dar presedintele Ion Iliescu a respins initiativa. In telegrama de condoleante, Wilfried Martens, presedintele PPE, pe atunci, crestin-democrat, considera o tragedie pentru tara noastra si pentru Europa faptul ca presedintele Corneliu Coposu n-a ajuns sa conduca Romania. Conu Alecu Paleologu spunea, dupa caderea guvernului Ciorbea, ca nu se stie ce ar fi fost daca mai traia Corneliu Coposu, dar se stie sigur ce nu s-ar fi intamplat. Daca Seniorul traia, PNTCD nu se rata. Si guvernarea 1997-2000 nu esua. Sau nu exista. PD, cu varful de lance Traian Basescu, in conjuratie cu un PNL tradator sub conducerea lui Valeriu Stoica, a blocat programul politic si moral, in punctele esentiale: restitutia, lustratia, deconspirarea Securitatii, reforma morala, Constitutia europeana si revenirea la monarhie constitutionala. Seniorul facea diferenta, asta e realitatea. Nu prostia pe care mi-a atribuit-o domnul Plesu intr-un dialog tv cu domnul Liiceanu, cand a sustinut ca as fi scris aberatia conform careia "oamenii se impart in doua categorii, unii care au si altii care n-au un frison cand il vad pe Coposu"! Si Traian Ungureanu a dezavuat termenul de Senior. E adevarat ca subsemnata l-a lansat, cu precizarea ca sursa era Petre Tutea, dar a intrat anonim in folclorul presei, ca Miorita lui Alecsandri in folclorul popular. De fapt, ii si placea sa i se spuna Seniorul. Nu-l idealizam. Nu era nevoie. Pur si simplu il iubeam. 12 ani fara Senior. Coposu e de vina! Pentru ca nu a fost nemuritor.