Cristian UNTEANU 

O fraza care, peste cateva decenii, avea sa fie reluata, intr-un moment de disperare in fata bataliei continue intre cele doua comunitati, de Gaston Eyskens care-i spunea suveranului Belgiei: "Sire, nu mai exista belgieni!". Si totusi, chiar si in momentele cele mai grele ale istoriei Belgiei federale, nu se produsese o situatie de criza institutionala atat de profunda ca cea care s-a declansat marti dupa-amiaza, odata cu votul dat de parlamentarii flamanzi din Comisia pentru afaceri interne in favoarea sciziunii regiunii Bruxelles-Hal-Vilvorde. Au votat singuri, in bloc (cu o singura abtinere, cea a unicei reprezentante a miscarii ecologiste), dupa ce colegii waloni au parasit sala, in aplauzele extremistilor din Vlaams Belang... Sciziunea presupune, practic, o anulare a posibilitatilor reale de vot ale francofonilor care traiesc in aceasta zona limitrofa a aglomerarii urbane bruxelleze. Mai comporta, in fundal, si o alta amenintare. Este posibil ca miscarea sa faca parte dintr-o tentativa de realiniere a frontierelor zonei flamande pentru ca, in cazul in care se va ajunge fie la separarea Belgiei, fie la propunerea formarii unei confederatii, regiunile teritoriale sa acopere cat mai exact ariile lingvistice. Aceasta in contextul in care, la peste 150 de zile de la alegeri, Belgia nu are inca guvern, iar tentativele succesive s-au lovit de dificultati insurmontabile, fiind acum in prag de colaps total. Daca au existat persoane care au afirmat ca postul de comisar european pentru multilingvism nu era o gaselnita de circumstanta pentru a oferi ceva Romaniei, ci o chestiune serioasa cu implicatii politice de amploare, a venit momentul sa vedem daca Leonard Orban poate sa faca intr-adevar ceva. Conflictul inter-comunitar din Belgia are la baza tocmai problema lingvistica si modul in care sunt tratate lucrurile ridica un dubiu privind sensul in care se indreapta Europa. Gargariseala privind multilingvismul si la ce ne foloseste el pentru a fi mai buni cetateni intr-o Europa fara frontiere, se dovedeste acum apa de ploaie in fata tendintelor separatiste extrem de puternice. Si nu numai in Belgia, cu toate ca situatia de aici este exemplara si evolutiile politice pot sa serveasca drept precedent pentru alte revendicari similare. Inclusiv in Romania. Discursul "politic corect" al institutiilor comunitare anunta ca procesul de constructie al UE are in vedere topirea treptata a focarelor de conflict pe baza etnica si lingvistica. Din nefericire, suntem obligati sa constatam ca realitatea politica din unele tari europene pune o problema de neimaginat pentru romanticii vizionari care au fost "parintii fondatori" ai noii Europe. In locul adoptarii viziunii europene unificatoare, modelul iugoslav al separarii statale de baza puritatii etnice si lingvistice face prozeliti in locurile cele mai neasteptate. Acesta sa fie noul model european? Cum va gera UE aparitia unor mini-state pur etnice? Sunt neasteptat de multi care asteapta cu nerabdare ca UE sa recunoasca existenta unui Kosovo independent. Un eventual nou stat pur etnic, creat in urma acceptarii oficiale deopotriva de catre europeni si de comunitatea mondiala, a incalcarii principiului zis sacrosanct al inviolabilitatii frontierelor... in numele multilingvismului pacifist, se va ridica oare Leonard Orban la lupta? Cum vor reactiona, la noi, sustinatorii autonomiei Tinutului Secuiesc si promotorii unei eventuale limbi secuiesti ca limba oficiala a unui teritoriu independent? Iar Marko Bela sustinea ca Romania nu este stat national si ca federalizarea ar fi ceva normal si european...