Roxana IORDACHE 

Psihoza anti-romaneasca izbucnita in Italia dupa moartea Giovannei Reggiani va trebui stinsa inteligent. Nu trebuie sa asteptam sa se stinga de la sine post-electoral. Ar fi prea tarziu si ar lasa rani adanci in relatiile italo-romane. Pana acum, fratesti, cum e firesc. Nu doar in virtutea sangelui latin, care uneori da in clocot. Ci si prin prisma asemanarii ca mod de a fi: primitori, sonori, cam indolenti si, din pacate, permeabili la coruptie. De la mic la mare. Dincolo de fraternitatea de sange, ne uneste insa relatia oficiala de aliati din Uniunea Europeana. Dupa Razboiul Rece, rostul principal al acestei organizatii este sa asigure ceea ce am putea numi "pacea europeana". Pe toate caile: politica, economica, sociala. Cheia acestei paci se numeste integrare. Tarile si popoarele membre isi pastreaza specificul, dar respecta impreuna regulile comunitare. Integrarea se dovedeste dificila. Tarile occidentale care au avut privilegiul continuitatii democratice postbelice, adica n-au cunoscut pe pielea lor comunismul, sunt reticente fata de tarile membre ale UE din fostul lagar comunist. Principalul motiv este de ordin economic. Populatiile occidentale emancipate se jeneaza sa presteze anumite munci sau pur si simplu au ajuns sa nu se mai priceapa la activitati fara de care viata civilizata ar deveni imposibila, pentru ca trebuie in continuare cineva sa execute salubritate, sa ridice cu bratele constructii, sa monteze instalatii, sa practice lucrari agricole si altele care tin de munca fizica. Totusi, occidentalii sunt reticenti fata de cei numiti desuet "imigranti", de fapt, cetateni europeni, care vin sa faca in tarile lor muncile refuzate de ei. Sperietoarea cu "instalatorul polonez" a fost eficienta electoral in spatiul comunitar. Deci, noi nu prea prestam asemenea munci, dar nici nu acceptam sa vina altii sa ne ocupe locurile de munca. Desi neocupate in totalitate. Daca oamenii de rand si politicienii oportunisti sunt ostili fata de migratia economica, patronii sunt incantati. Mana de munca ieftina si buna. Si un bun motiv de ocolire a legii, prin munca la negru, eschiva de la obligatiile fiscale si profitul oneros. Adesea, pe spatele romanilor plecati la munca in Italia. De aceea si tolerarea, daca nu chiar incurajarea iresponsabila a satrelor tiganesti de la periferiile oraselor. De unde si asimilarea romanilor, cu romii. "Tiganii de romani", ne zic italienii, cu mult inainte de talharirea Giovannei Reggiani. Unii s-au scandalizat fata de declaratia premierului Tariceanu, ca guvernele italiene, Prodi si, anterior, Berlusconi, foarte vocal acum impotriva romanilor confundati deliberat cu romii, au inchis ochii la focarele de insalubritate si infractionalitate din ghettouri. Si ar fi trebuit ori sa nu permita instalarea corturilor, ori sa incerce sa-i integreze economic. Adica la alb. Nu sa-i exploateze la negru si pe urma sa se lamenteze ca "veneticii" sunt infractori. Sistemul lor favorizeaza infractorii. Daca ar fi respins categoric munca la negru si guvernele italiene ar fi luat masuri preventive, nu s-ar fi ajuns aici. Este ceea ce probabil ii va spune diplomatic premierul Tariceanu omologului Prodi. Si ii va propune planuri de masuri comune privind stingerea starii conflictuale si stoparea campaniei anti-romanesti, dar si a infractionalitatii care ne compromite. Si va trebui sa punem cartile pe masa, la noi acasa. Inclusiv in privinta problemei tiganilor. Voi reveni.