Red APPLE 

"Ion Iliescu este un politician respectabil, dar are limite in a intelege viitorul Romaniei". Aceasta nu este declaratia lui Adrian Nastase in 2002, cand a propus alegeri anticiate si Ion Iliescu a refuzat. Aceasta este declaratia presedintelui Traian Basescu de pe 6 ianuarie 2005, dupa cateva zile de la validarea mandatului sau prezidential. (declaratia se afla inca pe www.presidency.ro) De atunci, Ion Iliescu nu s-a schimbat si nici mare lucru nu a facut, cu exceptia sustinerii suspendarii lui Traian Basescu si a implicarii in referendumul respectiv. Ion Iliescu a ramas, si era si in 6 ianuarie 2005, legat indisolubil de "mineriade", revolutie etc. Iar de atunci, nu au aparut probe zdrobitoare ale vinovatiei sale in vreuna dintre cauzele numite mai sus. Fraza de inceput vrea sa se constituie drept premisa a unei demonstratii ca Traian Basescu si Ion Iliescu seamana mai mult decat isi imagineaza chiar ei insisi. Si unul, si celalat au avut probleme nerezolvate definitiv cu justitia inca de la inceputul anilor '90. Si unul, si celalalt au avut cariere importante inaintea caderii comunismului. Si unul, si celalalt isi extrag puterea din simbolica personala, din votul electoratului. Ambii cred ca puterea unui politician sta in primul rand in numarul de voturi adunate, si nu in resursele financiare, mediatice, relationale etc. care pot fi mobilizate. Amandoi au nevoie de bai de multime, de "piata din Oltenita si pestele la carton" pentru a se confirma permanent. Si unul, si celalalt sunt mult mai atenti la politica interna decat la cea externa si au fost presedintii unor partide social-democrate. Ambii au construit relatii puternice cu structurile de putere ale statului - serviciile de informatii, Ministerul Public cu toate ramificatiile sale. Daca facem o analiza a consilierilor, constatam ca au procedat la fel. Au acceptat in jurul domniilor lor personaje de raftul doi a caror cariera li se datoreaza in mod exclusiv. Au sustinut de multe ori personaje fara cariera si trecut care li s-au subordonat complet, dar nu definitiv. Cei doi cred ca au nevoie de partide puternice in "spate" si se implica in sustinerea lor, de multe ori chiar pe fata. Au grija sa pastreze un control eficient asupra propriilor partide. In perioade diferite, la partide diferite au fost sau sunt presedinti Oliviu Gherman si Emil Boc, personaje tehnice, fara ambitii in termenii puterii, prin care partidele au fost si sunt pazite de surparea controlului prezidential. Cei doi reprezinta aceeasi politica prezidentiala de control asupra partidului. Acestea fiind clare, era firesc un conflict la un moment dat intre cei doi, fie si numai pentru ca Traian Basescu a facut dintotdeauna eforturi de a reprezenta un brand total distinct de celelalte din politica romaneasa. Asemanarile sunt multe. Totusi, care sunt diferentele? Care sunt motivele pentru care cei doi se afla astazi in conflict? In primul rand, spre deosebire de Ion Iliescu, adept al conservarii status quo-ului si al evolutiilor "cvasistatice", Traian Basescu este un personaj al schimbarii. Actualul presedinte a "socat" sistemul, in asa fel incat nu se va mai putea reface. Traian Basescu a introdus in sistem modificari ireversibile si vrea sa le continue. Bune, rele, schimbarile erau necesare. Votul uninominal, asupra caruia clasa politica se afla in fapt in consens ca nu este necesar si ca loveste in puterea partidelor, apropierea de SUA (sa fie oare o America intre cei doi?), deschiderea dosarelor fostei Securitati, cautarea unor efecte concrete ale luptei impotriva coruptiei (macar la nivelul sanctiunii moralei publice). Acestea sunt elementele de baza ale politicii lui Traian Basescu. Fara discutiii necesare, fara discutii importante. Dar trebuie finalizate, fara a crea precedente regretabile.