Din surse parlamentare, citate de Mediafax, aflam ca un grup "de evidenta" din cadrul Serviciului Roman de Informatii transmite sefului statului cu regularitate nu doar "comentarii pe marginea presupusei propuneri a presedintelui Romaniei de unire a Republicii Moldova cu Romania" - ceea ce poate s-ar fi justificat - ci si "afirmatii ale vicepresedintelui PNL Melescanu", "demersuri de reformare a PSD, initiate de liderii grupului de la Cluj", "comentariile unui consilier al premierului, referitoare la relatiile lui Tariceanu cu Basescu", "intentia senatorului Vlad Popa de a face publice unele finantari primite de Alianta DA", "comentarii referitoare la intentia ministrului Codrut Seres de a demisiona din Partidul Conservator", ba chiar si "unele afirmatii ale lui Petre Roman, presedintele Partidului Forta Democrata din Romania" sau "comentarii referitoare la intentia lui Petre Roman de a-l contacta pe presedintele Basescu". SRI nu a informat informatia.
Aceasta avalansa de probe ale faptului ca o institutie a statului roman se ocupa cu supravegherea partidelor politice, raportand apoi presedintelui tarii rezultatele acestei actiuni perfect neconstitutionale, a aparut meteoric in presa pentru a se stinge imediat, inecata de valurile foarte agitate ale uninominalului. Nu vi se pare curios?
Nu credeti ca, daca un asemenea Super-Watergate ar fi ajuns sa fie cunoscut pe vremea presedintelui Iliescu, am fi sarit toti ca arsi? Nu simtiti asa, o furnicatura, un imbold pentru un miting, sau macar dorinta de a va racori intr-un suvoi de proteste ale organizatiilor civice?
O tacere partizana domneste asupra actiunilor de instrumentalizare a serviciilor de informatii de catre presedinte - sau vice-versa. Nu era nici o filozofie sa observam - dar prea putini au facut-o - ca relatiile dintre presedinte si primul-ministru scartaiau ele de mult, dar s-au transformat in razboi pe viata si pe moarte exact in momentul in care liberalii au respins proiectele de legi ale sigurantei nationale pe care le sustinea neconditionat presedintele. Iar faptul ca ziaristii au surprins-o pe angelica d-na Macovei marturisind cu furie ca nu a reusit sa blocheze proiectul liberal, cum si-ar fi dorit SRI si presedintele - mai degraba al lui, al SRI-ului, decat al nostru - n-a turburat prea multe constiinte.
Dl. Basescu, cu trecutul sau cu tot, a devenit idolul celor mai radicali dintre noi fiindca se lupta din zori si pana-n seara cu balaurul Securitatii, din acelasi trecut. Bun! Prin ce artificiu anapoda s-a decis insa ca nu se cuvine sa-l atingem nici cu o floare cand transfera asupra serviciilor din prezent exact acele atributii care i-au adus Securitatii gloria, trecuta si nu prea - de la dreptul de ancheta, asa-zis preliminara, la folosirea telefoanelor si a informatorilor pentru a supraveghea orice potential oponent, orice marunt delict de opinie, de la dreptul de a face afaceri pe picior la cel de a intoxica si controla presa prin ofiteri acoperiti? Ca in "Ferma" lui Orwell, cioporul idolatru s-a lasat irevocabil convins ca "doua picioare sunt rele, patru picioare sunt bune". Daca nu pot - ca nu prea le da mana, totusi - sa scandeze laudativ "comentariile" de pura politie politica de la care am pornit, mieluseii tac chitic si se lasa jertfiti, cu inocenta candoare, pe altarul imposturii.