Un concert magnific, peste orice asteptari. Unul dintre cele mai bune care s-a vazut si auzit vreodata in Romania (includ aici Jethro Tull si chiar Rolling Stones). Miercuri seara, pe Stadionul Cotroceni, cu 40 de ani de cariera in spate, batrana Deep Purple a stralucit ca la inceputuri. O exuberanta si o pofta de cantat nebune, cu solouri si improvizatii sclipitoare, care au demonstrat ca, in sfarsit, trupa si-a gasit linistea si stabilitatea dupa cele doua socuri ale plecarilor lui Ritchie Blackmore in 1993 si Jon Lord in 2002. Din nou organizare infecta Surpriza ar fi fost ca macar de aceasta data organizarea sa fie macar decenta. N-a fost! Jandarmii si firma Tiger Security s-au intrecut sa ridice in fata celor 18.000 de spectatori obstacole cat mai greu de trecut. Aceleasi culoare stramte, inghesuiala si busculada ca de obicei. Aceleasi mormane de sticle de plastic confiscate la intrare peste care esti obligat sa calci. Aceeasi imbecila intransigenta a insilor cat dulapul, imbracati in negru, care nu sunt in stare sa se adapteze la situatie. Era loc suficient pentru organizarea unor culoare suplimentare de acces, dar "daca nu s-a primit ordin, domnu!...". Asa s-a facut ca pe strada Dr. Lister coada era de vreun kilometru. Alta bijuterie de organizare: vederea catre scena, din sectorul VIP, asadar locurile cele mai scumpe, era obturata total de turnurile pe care erau amplasate spoturile mobile. Prin urmare, cine a platit 238 RON a fost nevoit sa se multumeasca doar cu ce se vedea pe ecrane. Omul providential Concertul in sine a meritat, insa, toti banii si frigul indurat. Deep Purple, in noua formula - Ian Gillan - voce, Roger Glover - bass, Ian Paice - tobe, Steve Morse - chitara si Don Airey - clape a cantat peste doua ore cu o bucurie si placere care au dezghetat publicul si au facut uitati dracii de la intrare. Piese noi, de pe "Rapture Of The Deep", albumul promovat in acest turneu, dar si vechile "Smoke On The Water", "Strange Kind Of Woman", "Woman from Tokyo" sau "Black Night", s-au inlantuit intr-un ritm infernal, rupte de momente solistice si improvizatii ca in epoca de aur a rock-ului. Felul in care oamenii astia se simt intre ei pe scena, cum isi intuiesc reactiile, cum se completeaza, altruismul cu care se scot unul pe altul in evidenta sunt realmente fantastice. Deep Purple 2007 pastreaza acelasi sound inconfundabil de otel invelit in catifea ca acum 40 de ani. Si totusi e ceva in plus. Ceva care suna al dracului de bine. Si care face ca Purple sa fie "back in business". E vorba de venirea lui Don Airey care a scuturat praful de pe o trupa prea devreme ingropata in legenda. Airey e un muzician urias, care se retrasese acum cinci ani, dupa o cariera in care cantase cu monstri sacri precum Cozy Powell, Gary Moore, Ozzy Osbourne, Black Sabbath, Judas Priest, Jethro Tull, Whitesnake, Colosseum II, Michael Schenker, UFO, Uli Jonh Roth, Rainbow sau Living Loud. Care fusese unul dintre cei mai apropiati colaboratori ai lui Andrew Lloyd Weber. Ei bine, Don se retrasese resemnat ca visul vietii lui nu se va implini niciodata: sa cante cu Deep Purple. Atat de mare trebuie sa fi fost bucuria lui cand a fost invitat in 2002 sa-l suplineasca pe Jon Lord, si apoi in 2003, sa-i ia definitiv locul, incat a aruncat in aer toata rutina care se asternuse peste trupa din 1993 incoace. Plecarea lui Blackmore si inlocuirea sa cu Morse a adus liniste, dar nu a readus si entuziasmul. Purple parea condamnata la o moarte frumoasa, linistita, visand la trecut. In loc de recviem Venirea la clape a lui Don Airey a adus prospetime, entuziasm si chiar o noua identitate. Chiar si pe piesele vechi, Airey canta altceva si in alt fel decat Lord. Traditionalul sound de orga Hammond a la Jon Lord se amesteca acum cu sintetizatoare care amintesc de Keith Emerson si cu pian clasic, ca la Rick Wakeman. Comparatiile astea sunt doar pentru cei care nu au fost la concert, pentru ca astfel sa-si faca o idee despre noul sunet Deep Purple. Altminteri, nici acum, ca de altfel niciodata in toata istoria sa, trupa nu seamana cu nimic altceva si nu se poate compara cu nimic si cu nimeni. Ramane unica. Concertul din 31 octombrie 2007 de la Bucuresti va ramane in istorie: este momentul in care nostalgici batrani si pustani curiosi, veniti la un soi de parastas cu cantec, au descoperit o trupa noua: Deep Purple.

Adrian PATRUSCA