Bedros HORASANGIAN 

L-am admirat ani in sir pentru un anume mod de a fi. Pe teren, desigur. Dar si pentru o anume libertate de spirit in afara lui. A terenului de sport. Cine ar fi rezistat tentatiei de a juca la Dinamo sau Steaua, cine ar fi rezistat la amenintarile sau santajul la care putea fi supus cineva care refuza propunerile-ofertele sistemului? Vrem, nu vrem, vom ajunge si la politica. Nu doar la sport. Apartinem aceleiasi generatii care si-a trait mare parte din viata in regimul de "democratie populara" impus cu anasana de trupele sovietice si imbunatatit de national-comunismul nostru de circumstanta. Lui Nicolae Dobrin i-a fost dat sa traiasca in aceasta felie de istorie. Nu noi ne alegem perioadele de istorie, mai bune sau mai rele, ci ele ne aleg pe noi, fara sa fim consultati in vreun fel oarecare. Dobrin a fost un fotbalist de geniu, nu spunem cine stie ce noutate, a avut fotbalul in sange, asa cum alti indivizi au muzica sau matematicile. Restul a venit cumva de la sine, fara mari crispari, ambitii sau eforturi. De altfel stilul lui de joc, extrem de elegant si aerisit, parea o lectie de calm si seninatate: ce este fotbalul? Un joc! Era, nu mai este, astazi a devenit in primul rand o mare afacere, unde banii dicteaza totul. Cariera, viata personala, familie, totul. Numele unui jucator este evaluat in sume de bani, "cota de piata" sau "bugetul" unei echipe. E bine, e rau, nu stim, viata si fotbalul isi aleg deseori singure propriul drum. Dobrin n-a prea avut de ales. A jucat sau n-a jucat pe teren, cum s-a intamplat in Mexic acum cateva decenii, a ramas el insusi. Nu e putin lucru sa te admire, dar si iubeasca, oamenii. Ce s-a intamplat in Mexic iese la iveala abia acum: la o partida de poker Dobrin l-a lasat fara dolari (multi) pe un coleg de echipa nationala, cunoscut jucator de la Dinamo. Dinamo, echipa MAI. Antrenorul nationalei l-a somat si amenintat pe Dobrin ca daca nu restituie banii - o suma uriasa pentru acea vreme, cand doar pentru cateva bancnote de "valuta" puteai sa faci ani buni de "parnaie"... - n-o sa joace nici un meci la Mondiale. Si Dobrin nu a dat banii inapoi - in fond ii castigase la masa de joc! - dar nici nu a jucat. Cel mai bun fotbalist al Romaniei n-a fost introdus in echipa nici macar un minut la Campionatul Mondial de Fotbal din Mexic. Cine a pierdut? Tot Romania, am fi avut o sansa in plus cu Dobrin in teren sa ne calificam mai departe in competitie. N-a fost sa fie. Si ce a mai fost? A mai fost ca un simplu capriciu al unui sef de stat sa decida viata unui om. Dobrin nu a ajuns sa joace la Real Madrid pentru ca primul secretar al PCR nu a fost de acord cu plecarea din tara a unui simplu fotbalist. Daca ar fi fost fizician atomist sau mare inginer de motoare de tancuri, mai ziceam. Dar asa. Dar asa ramane regretul si amaraciunea. Nu stim daca Dobrin ar fi fost mai fericit in viata daca ajungea sa joace la Real Madrid. Cu siguranta ar fi avut mai multi bani si mult mai multa glorie. Ei si? La modul cum l-am perceput de la distanta, iar fi fost probabil indiferent. Ar fi suras ingaduitor: am facut-o si pe asta, ce mare lucru! Tocmai aceasta ingaduinta si relaxare ne lipseste astazi mai mult ca oricand. Nu doar in fotbal, ci dincolo de el. Dusmania si ura, ambitia nebuna de a reusi si invinge cu orice pret, existente crispate si angoasate, ca sa ce? Dobrin a stiut bine: si fotbalul si viata sunt doar un simplu joc. Nu merita sa le ratam. Si nu le-a ratat. A trait frumos pe legea si voia lui. Cat i-a fost dat.