Cristian BADILITA 

Romanii recenti au insa doua calitati suplimentare: sunt habarneavuti si atotstiutori. Nu e nici o contradictie. Numai habarneavutii nu-si pun niciodata chestiunea propriei limite. Sa trec la subiect. Citesc destul de rar presa romaneasca pe Internet si nu am realmente vreme sa parcurg comentariile facute pe marginea articolelor mele, unele foarte percutante si serioase, din cate imi transmit "informatorii". Zilele acestea, unul dintre acesti "informatori" mi-a trimis, "cadou", o mostra mai putin obisnuita, starnita de textul "Dumitru Staniloae cu cartile pe masa". Redau cateva pasaje (textul complet se afla pe site-ul ziarului Ziua): "Sorbona, scrie atotstiutorul nostru, nu mai este cam de multa vreme o universitate de frunte: nu se regaseste in primele 100 de universitati ale lumii... invatamantul universitar francez nu mai este ce era acum un secol... Nu este dificil sa te inscrii la un doctorat la universitatea franceza, in general, si la Sorbona, in particular. Cunosc sistemul din interior. Este suficient sa contactezi un profesor universitar care sa accepte sa-ti fie director de cercetari, si gata inscrierea la doctorat... Sustinerea si titlul vin din inertie...; daca esti o persoana cat de cat constiincioasa, care scrie o lucrare iei si titlul de doctor... Doctoratul lui Badilita la Sorbona nu are valoare... nu i-am citit lucrarea, poate sa fie de calitate; insa, simplul fapt de a avea un doctorat la Sorbona nu valoareaza mai nimic". Comentatorul nostru pretinde "a cunoaste lucrurile din interior". Ce inseamna asta? Inseamna ori ca el insusi este doctorand la Sorbona, ori ca a incercat sa ajunga, dar i s-a facut sila de calitatea infecta a invatamantului de aici si s-a lasat pagubas, inscriindu-se in cele din urma la Tecuci sau Bucuresti. Apoi, el stie ca habar nu are ce teza am sustinut eu la Sorbona (o poate gasi in orice biblioteca teologica buna din Europa sau America), dar totusi tine sa puna un verdict. El "cunoaste" circuitul unui tezard de la Sorbona, dar pretinde ca totul se reduce la un "Am venit, am intrat, am plecat". "Din interior" lucrurile se prezinta cu totul altfel si nu m-as fi obosit sa scriu acest articol daca nu ar fi in joc reputatia unei institutii exceptionale si daca nu mi-ar fi dat sa aud asemenea mizerii rostite si de guri celebre in Romania. A te inscrie intr-o teza la Sorbona e una (ramane un "amanunt": sa-ti gasesti "fraierul" care sa te indrume) si a sustine o teza e alta. Atotstiuitorul pare sa nu aiba habar de cateva lucruri, esentiale totusi: ca pentru a ajunge la etapa sustinerii trebuie sa furnizezi o lucrare beton, altfel nu treci nici macar de paznicii Sorbonei, pentru ca "fraierii" indrumatori de teza tin foarte mult la onoarea lor de sorbonarzi. In al doilea rand, ca subiectele de teza sunt monitorizate si ca o comisie decide, intr-o sedinta speciala, daca subiectul respectiv merita sau nu abordat; in al treilea rand, sustinerea e o proba cumplita, realmente gordianica, pe care o resimti cat traiesti; in al patrulea rand, exista doua rapoarte preliminare cerute de la specialisti dinafara Sorbonei, pentru respectarea impartialitatii. Daca aceste rapoarte dau aviz negativ totul se reia de la capat. Fireste, nu un doctorat la Sorbona te face om sau om inteligent. Om sau om inteligent te face numai Dumnezeu, daca-i dai voie, daca nu i te substitui arogant si habarneavut. La nivelul invatamantului romanesc de azi mi se pare insa o chestie de bun simt sa admiti ca pana si "nenorocita" de Sorbona valoreaza baremi cat o ceapa degerata.