Evolua in mediile ziaristicii culturale, inca dinainte de primul razboi, Lucretia Karnabatt, scriitoare, al carei sot, si el publicist, a lasat o carte interesanta despre boema literar artistica a Micii Romanii. In redactia "Ideii europene" lucrase in anii '20, alaturi de Nae Ionescu, C. Beldie si Emanoil Bucuta, Cora Irineu, care si-a pus capat zilelor din cauza unei dezamagiri amoroase. O ziarista profesionista interbelica a fost Mihaela Catargi, care a condus, intre 1928-1930, cotidianul "Ultima ora". Presa de stanga cultiva ceva mai mult aportul femeilor. De pilda, Sarina Cassavan sustinea in "Scena" Rubrica femeii si scria in mod constant la "Dimineata", "Facla", "Cuvantul liber", dar si la "Universul". O Cronica feminina asigura si Sidonia Dragusanu in "Adevarul", scriitoarea Lucia Demetrius fiind mai degraba publicista ("Vremea", "Familia", "Cuvantul liber"). Revista "Cinema" avea, de asemenea, cateva colaboratore... Au existat in interbelic doua gazete cu statut aparte. Cotidianul "Neamul Romanesc", editat de N. Iorga, era cautat doar pentru editorialele directorului sau. "Bilete de papagal", liliputanul ziar imprimat cu intermitente de Arghezi intre 1928-1944 era citit pentru pamfletele, respectiv duioasele tablete ale solitarului sau redactor, care era si tipograful foii. Pentru tinerii care aspirau sa devina scriitori, debutul in "Bilete de papagal" echivala cu un certificat de talent literar. Existau in epoca interbelica si cateva publicatii romanesti in limba franceza, in frunte cu vechiul "L'Independence Roumaine". "L'Orient", subintitulat "Quotidien roumain independent du soir" a aparut intre anii 1918-1935 si l-a avut colaborator pe Panait Istrati. O eleganta publicatie mondena, trasa pe hartie cretata, cu ilustratii de calitate, a fost pana in 1940 revista "Je sais tout de Bucarest". In 1945 Victor Bilciurescu, veteran al gazetariei romanesti, ajuns la varsta de 80 de ani, tiparea o carte intitulata "Bucuresti si bucuresteni de ieri si de azi", constatand "ascendenta vertiginoasa sub care a evoluat profesia aceasta atat de napastuita atunci (inainte de primul razboi mondial - n.n.) si atat de considerata astazi..." Intr-un timp relativ scurt, ziaristul roman trecuse de la conditia de "haimana" - expresia ii apartine lui Bilciurescu - la statutul de personalitate proeminenta. Din nenorocire, afirmatia sa era reala pentru epoca interbelica, intrucat la vremea la care memorialistul isi publica volumul ziaristii se pregateau de hibernare. Insa adevarul rostit de Victor Bilciurescu, raportat la perioada interbelica, este confirmat si de o privire sumara asupra unor cunoscute romane aparute atunci si al caror protagonist este gazetarul: "Patul lui Procust" de Camil Petrescu, "Calea Victoriei" si "Oras patriarhal" de Cezar Petrescu, "Lunaticii" de Ion Vinea, "Fecior de sluga" de N.D. Cocea... In epoca dintre cele doua razboaie mondiale apareau cotidiane importante si in marile orase ale tarii, precum "Opinia" de la Iasi, una dintre cele mai longevive gazete (1906-1940), sau "Patria" de la Cluj, oficios national-taranesc condus de Zaharia Boila, implicat altminteri in afacerea de coruptie Skoda alaturi de alti fruntasi politici din partidul sau. Se intampla adesea ca ziare din Capitala sa citeze sau sa reproduca articole imprimate in presa din tara. Relevant este faptul ca, in anii '30, intr-un oras precum Tulcea apareau un cotidian si zece saptamanale iar in izolata Sulina se trageau doua saptamanale ("Curierul Sulinei" si "Gurile Dunarii"). In decurs de doua decenii au aparut in Craiova nu mai putin de trei sute de cotidiane si periodice, majoritatea avand, desigur, o existenta efemera. Tot acolo s-au editat cateva reviste culturale insemnate, ca si la Cluj, Timisoara, Oradea... Atat in perioada 1938-1940, cat si in timpul regimului antonescian, ziarele functionau cu statut de intreprinderi comerciale, majoritatea particulare, de unde si nevoia lor acerba de publicitate. Comunistii vor suprima acest aspect, reducand presa la un singur rol: acela de propaganda si megafon ideologic. De aceea, reclamele vor disparea in vremea regimului totalitar. Tolerate simbolic in unele reviste, ele nu aduceau nici un fel de profit: erau pur si simplu bani plimbati dintr-un buzunar in altul ai aceluiasi unic Stapan. Tirajul " Universului" Anul 1938, respectiv instituirea regimului autoritar al Regelui Carol al II-lea, aduce cu sine nu numai stirbirea libertatii presei, ci si o politizare a distributiei publicitatii, element vital pentru ziare. Pentru ca primatul in materie de tiraj, "Universul", care atinsese si depasise 200.000 de exemplare zilnic, il detinea indeosebi datorita bogatei publicitati imprimate in paginile sale. Istoricul Alexandru Alin Spanu a reprodus intr-un articol o Nota a Directiei Presei si Propagandei, institutie infiintata in 1938. Inainte de a ne opri asupra ei, trebuie spus ca acesta va fi numele pe care Cenzura il va purta si in decursul regimului comunist. Slujbasii Directiei Presei confereau textelor faimosul BT ("bun de tipar") aplicat cu stampila pe spalturi ori pe textele paginate. Din fisa intitulata "Tabloul liniilor repartizate si a sumelor platite pana azi 20 septembrie 1938 inclusiv", reprodusa de istoricul amintit, este evident ca nu tirajul determina repartizarea publicitatii, ci raporturile dintre ziare si regim. Pe locul intai al listei se afla oficiosul carlist "Romania", cu o suma de aproape un milion de milion de lei, urmat de "Curentul" lui Pamfil Seicaru si de cotidianul cu tiraj modest al carui director-proprietar era viitorul ministru de Externe Grigore Gafencu. La punctul 4 al notei se spune cat se poate de sincer: ""Neamul Romanesc", desi are numai 3000 de foi tiraj, a primit 199.757 mii de lei din consideratiunea de menajare a d-lui profesor Iorga."n (D.C.)

Dan CIACHIR