Red APPLE 

Ultimele saptamani au adus in primplanul vietii publice un nou actor: Directia Nationala Anticoruptie. Unii o contesta, altii o detesta, iar altii o lauda si o sustin. Fiecare dintre cei ce-i invoca numele are argumente bine consolidate. Fie ca DNA este considerata politie politica sau abuziva si propagandistica in favoarea presedintelui, fie ca este considerata ultima frontiera a luptei pentru civilizarea politicienilor sau instrument de reforma a clasei politice, mai profunda decat legea votului uninominal, institutia este invocata in general in soapta si cu teama. Indiferent de rezultatele ei, DNA pare un caine fara stapan, scapat de lantul ce-l legase ani de zile si care, in final, incepe sa-si faca datoria de caine: aceea de a musca. Iar primii clienti sunt cei care par mai vulnerabili. Finalitatea, indiferent de trimiterea in judecata sau in puscarie a unor demnitari, ramane una benefica: prezentarea unei clase politice asa cum este ea: putreda, lacoma, corupta, inepta. Cu exemple majore din absolut toate taberele politice. Dupa o "epurare" dogmatica, de tipul maccartismului american al anilor 50, in care vor cadea si nevinovati (sau mai putin vinovati) va veni o noua tipologie de politicieni ale caror mijloace vor fi diferite. Daca pana acum grija esentiala a politicianului roman era achizitia de putere prin parteneriate cu grupuri de afaceri, si aproprierea de resurse financiare prin orice formula, chiar ilicita, dupa valul de reforma adus atat de DNA, cat si de votul uninominal, grija esentiala a viitorilor lideri politici va fi puterea intr-o formula mult mai licita. Electoratul va fi accesat prin politicile publice, eficienta activitatii politice, imagine, idei si expertiza. Acestea vor fi arsenalul de achizitie a puterii in mod esential. Tipul de politician cu "lovele", relatii fructificabile financiar pentru prieteni este pe cale de a deveni istorie. Agresiunea evidenta si pe alocuri abuziva a instrumentelor de forta aflate in jurul palatului Cotroceni ii va duce pe jucatorii politici vizati de investigatii la a "se da in gat unii pe altii". Campania de compromitere reciproca este aproape inevitabila. Termopane, caltabosi, flota, petrol, case, parcari, energie, terenuri, fotbal. Conducta cu faradelegi se poate sparge manjind iremediabil protagonistii. Iar atunci, politicienii "clasicizati" ai tranzitiei (vorba presedintelui Basescu) vor fi obligati sa se retraga in planul doi sau sa iasa din cadru. Riscul este ca si din afara cadrului, acesti politicieni sa obtina influenta prin oameni mai tineri pe care ii pot face victime ale unui lapte din tatele umplute de afacerile cu statul. Riscul este evitabil prin utilizarea unor personaje existente, si nu inventate peste noapte. O investigatie corecta ne duce la cateva nume de politicieni a caror putere, atata cata este, nu se bazeaza pe parteneriate ilicite si tovarasii maligne. Emil Boc, Cristian Diaconescu, Crin Antonescu, Victor Ponta, pot deveni tipologiile de succes ale politicii romanesti, capabile de a face ceea ce actuala politica refuza Romaniei de 18 ani. Mult mai disciplinati, mai argumentati, neangajati in scandaluri de coruptie, cu un discurs mult mai bazat pe idei decat pe informatii "zguduitoare", mult mai pasatori fata de electorat decat Hrebenciuc, Rusanu, Bogdan Olteanu, Ioan Oltean etc. Premisa acestora este una de viitor: puterea unui om politic sta in electorat, nu in resurse financiare, informatii, sustineri oculte.