Dan PAVEL 

Daca le spui cumva ca partidele moderne au fost create pentru a promova interesele publice sau comunitare, remesii astia iti rad in nas. Ei sunt smecheri, fac tot ce le pofteste inima si se bucurau pana acum de imunitate. Cand partidele noastre vor scapa de remesi, se cheama ca au facut un pas inainte catre profesionalizarea lor, catre indeplinirea functiilor partidelor. Expunerea mediatica a lui Remes pune capat mitului superioritatii morale a "oamenilor noi" din vechile partide istorice, fata de cei din partidele cu ascendenta fesenista. Au fost deosebiri la inceputul perioadei postcomuniste intre aceste partide, dar din modul cum se comporta cand ajung la putere iti dai seama ca nu sunt mari deosebiri intre remesii din PNL sau PNTCD si cei din PSD, PD, PRM sau UDMR. Unii remesi sunt mai prudenti, fiind mai greu de (sur)prins in flagrant delict. Partidele istorice au gresit la inceputul anilor '90, prin practicarea politicii "portilor deschise": in afara de fostii taranisti, liberali, social-democrati, in partide au intrat de-a valma rudele si prietenii acestora, finii, verii, vecinii, colegii de munca, dar si comunistii, securistii, afaceristi, bisnitari, oportunisti. Nu s-a facut selectia cadrelor - una dintre functiile cheie ale partidelor. Era suficient sa perorezi, justificat sau fara noima, impotriva "comunistului" Iliescu si a FSN-ului, ca erai bun taranist sau liberal. Este insa la fel de adevarat ca in aceste partide au intrat o multime de oameni onesti si de valoare, din romantism politic, pentru ca au crezut in idealurile si doctrinele (asa cum erau ele) ale partidelor conduse de Coposu si Campeanu. Dar cum sa procedezi cand intr-un partid intra de-a valma cinstitii si necinstitii, romanticii si smecherii, expertii si diletantii? Pai tocmai acesta este rolul conducerii unui partid. Pentru ca daca lasi lucrurile sa se desfasoare conform "selectiei naturale," smecherii, diletantii si necinstitii ii elimina pe romantici, experti si pe cei cinstiti. In partidele romanesti, rezista greu oamenii principiali, cei care nu fac compromisuri. Ca sa rezisti la viata de partid iti trebuie un obraz gros de rinocer, o lacomie fara margini fata de nimicuri, pentru ca altminteri este insuportabil. Mai rezista unii, care, deliberat sau din naivitate, nu vad si nu inteleg ce se petrece in jurul lor. Daca scapa de Remes sau de cei precum Remes, PNL iese intarit. Nici nu exista vreun partid postcomunist care sa fi trecut prin incercarile suportate de PNL. Partidul a rezistat, desi la un moment dat se rupsese in sapte-opt formatiuni liberale: intotdeauna au existat si oamenii de calitate care au ridicat partidul de cate ori s-a prabusit. PNL se afla insa acum atat de sus, incat o prabusire ii poate fi fatala. Partidul lui Tariceanu poate scapa daca isi indeplineste o alta functie specifica - cea a punerii in practica a unei strategii de control al prejudiciilor, pierderilor ("damage control").