Miruna MUNTEANU 

Increderea populatiei in sistemul romanesc de justitie risca sa atinga un minim istoric. Si pe buna dreptate. Niciodata prestatia celei de-a treia puteri in stat nu a fost mai lamentabila. Niciodata sistemul nu s-a comportat mai aberant si mai incoerent - divizat pana la blocaj de o batalie fata de care ar fi trebuit sa ramana indiferent si, desigur, impartial. Niciodata reforma Justitiei promisa in campanie de Alianta DA nu a parut o gluma mai sinistra. Recunosc ca eu am crezut sincer in Monica Macovei. Am fost convinsa de bunele ei intentii. Am considerat-o multa vreme o victima a cardasiilor mafiote si a rezistentei unui sistem bolnav. O reforma se judeca, insa, dupa rezultate. Iar Justitia este, astazi, mai disfunctionala ca oricand. Unde sunt vremurile cand Rodica Stanoiu se plangea ca dosarul lui Basescu nu a fost scos la timp din sertar? Practicile consemnate in stenogramele PSD, care au revoltat in 2004 opinia publica, par dulci naivitati fata de ceea ce se petrece acum. Razboiul de uzura dintre Basescu si Tariceanu a polarizat magistratura, impartind-o pe tabere. Dosarele penale au devenit arma predilecta a luptelor politice. Marile anchete par sa se deruleze exclusiv in fata camerelor de filmat, fasaindu-se invariabil inainte de finalizare. Lupta anticoruptie si-a pierdut orice urma de credibilitate, transformandu-se intr-un fel de joc machiavelic cu o singura miza: terfelirea reputatiei adversarului. Chiar daca cei chemati sa dea cu subsemnatul se fac intr-adevar vinovati de fapte grave, nimeni nu mai crede ca aflarea adevarului este prioritatea anchetatorilor. Dosarele nu mai sunt analizate prin prisma probatoriului rece si indubitabil, ci prin cea a intereselor de culise. Reguli procedurale elementare sunt incalcate cu seninatate. Din prostie sau cu premeditare. Nu conteaza, oricum nimeni nu pateste nimic. Doamne fereste sa incerce cineva sa sanctioneze vreun procuror sau judecator, ca imediat acesta denunta o "razbunare", amintindu-si ca a avut candva in lucru un dosar "fierbinte". Pentru incompetentii din magistratura, aceasta stare de haos - alimentata politic - este o adevarata mana cereasca. Sistemul a devenit din ce in ce mai arborescent, competentele din ce in ce mai neclare. Armonizarea Justitiei romanesti cu practica europeana pare un banc prost. In ce tara civilizata seful statului trebuie sa-si dea avizul pentru a permite cercetarea unui demnitar (fost sau actual)? Cum ramane cu independenta actului de justitie? Parca se presupunea ca legea e aceeasi pentru toti. Nu si in viziunea Curtii Constitutionale, care i-a mai servit o minge la fileu presedintelui Basescu. Asa cum a facut si in timpul referendumului din aprilie, cand a schimbat regulile in timpul jocului, permitand validarea rezultatului chiar si in conditiile unui absenteism de peste 50 la suta. Un cadou nepretuit pentru PD, care a intrat in campanie mult mai relaxat. Acum, Basescu se lamenteaza ca Guvernul este cel care schimba din mers regulile, modificand componenta comisiei care ar trebui sa-l sfatuiasca pe presedinte inainte ca acesta sa decida care demnitar poate fi cercetat si care nu. Interventia Executivului e de bun simt, dar nici pe departe suficienta. Nu atinge, de fapt, fondul problemei: nu e caderea unui om politic - fie el si cel mai important din stat - sa se pronunte cu privire la demararea unei anchete penale. Nici un specialist in drept constitutional nu ma va putea convinge de contrariu. Un politician cu atat mai putin.