Octavian HOANDRA 

Spre surprinderea generala, raspunsurile Partidului Democrat intrebarile chestionarului "Coalitiei pentru un Parlament Curat" privind Euroalegerile, au fost mai mult decat curajoase si reflecta, in esenta lor, probabil, sigura cale pe care tara noastra poate sa paseasca, eliberandu-se de un trecut politic, in marea sa parte rusinos. PD-ul spune in acest raspuns si a intarit recent prin vocea deputatului clujean Daniel Buda faptul ca daca regiunile de dezvoltare vor facilita o buna absorbtie a fondurilor structurale, ele ar trebui sa aiba personalitate juridica, executive si legislative proprii. Nu stiu acum cat adevar si cat politicianism se ascunde in spatele acestei afirmatii, care, in sinea ei, nu este altceva decat cheia unui progres romanesc pe care il asteapta de atata vreme un intreg popor, silit sa "inghita" de atata amar de vreme o politica ce nu are nici cea mai mica legatura cu cetateanul si cu locul in care acesta traieste. Poate ca multora din acest partid nu le va pica bine si poate ca d-l Buda va avea - cum e foarte posibil - de tras dupa aceste declaratii, insa adevarurile rostite (e drept, acum, cam cu jumatate de gura!) sunt deja vizibile, cu o conditie: ca politicienii sa doreasca sa vada adevarul adevarat, adica falnicul faliment al politicii facute DOAR in Capitala. Nu trebuie sa fii un mare analist sa observi ca absorbtia marilor fonduri structurale, in actuala forma administrativa a tarii va fi doar un vis frumos si un motiv de cearta si palavrageala sterila continua. Cu siguranta ca un astfel de proiect ar putea fi imediat realizabil daca ar fi suficienta vointa politica, iar amanarea lui la infinit - P.D. a inaintat ca data posibila anul 2013 -, nu face decat sa tina in viata o birocratie sufocanta si imense structuri paralele, care nu fac altceva decat sa ingreuneze viata cetateanului. Daca mai punem si faptul ca o astfel de schimbare administrativa ar "curata" clasa politica, in toate sensurile dorite de cetatean, constatam ca cea mai mare parte a problemelor politicii si vietii romanesti ar fi rezolvate. Un alt castig imens ar fi �spargereai implicita a �gastilor de influenta intelectualai de la Bucuresti, care sustin actorii politici ai momentului si posibilitatea ca o adevarata societate civila sa se nasca, asumand altfel de valori si altfel de exercitiu democratic. Atitudinea de acum a �boierilor mintiii, preponderent impotriva oricarui proiect de regionalizare, nu este intamplatoare: la fel ca si majoritatea politicienilor, si acesti �intelectuali de aeronavai au de pierdut privilegii materiale, de imagine si putere de influenta. Afluxul - inca din comunism - spre Bucuresti al acestor asa-zise instante morale demonstreaza ca ei sunt permanent in cautarea unui stapan politic pe care sa-l slujeasca. Or, reintoarcerea politicii in regiuni va curata, cu siguranta si aceasta jalnica scena a servilismului abject. Probabil ca in acest moment, democratii d-lui Boc nici nu stiu ce aproape sunt de "marea istorie". Fiindca au in mana lor sansa sa devina fauritori de istorie.