Sorin ROSCA STANESCU 

Invingatorul in istoria motiunii de cenzura, respectiv Guvernul, nu se alege cu nimic. In timp ce invinsii - presedintele, PD si PSD - incearca din rasputeri sa-si paseze factura insuccesului de la unul la altul. Asaltul asupra liberalilor nu s-a incheiat. Guvernul Tariceanu doi mai poate fi zguduit de cel putin doua ori inainte de incheierea ciclului electoral. Ce urmeaza? Este posibil ca, in timp ce imaginea lui Mircea Geoana, ca lider, va avea de suferit, PSD sa iasa intr-un relativ castig dupa infrangerea suferita la votul asupra motiunii de cenzura. Pentru ca, in fine, opinia publica a aflat, cu acest prilej, ca stanga, reprezentata de cel mai important partid parlamentar, s-a decis sa-si intre in atributii si sa se comporte ca un autentic partid de opozitie. Incercarea, de aceasta data serioasa, de a darama Guvernul este un argument pentru cei care doresc o alternanta la putere sa-si indrepte la alegeri privirile catre PSD. Acest castig, rezultat in mod paradoxal dintr-o pierdere, ar fi fost inca si mai mare daca Mircea Geoana nu ar fi comis greseala de a-si antrena partidul intr-o alianta, de doua ori impotriva naturii, cu Partidul Democrat si cu presedintele Traian Basescu. Cel putin sub aspect declarativ, in plan ideologic exista o distanta maxima intre socialisti si conservatori. Daca nu cumva totul este un circ si, de fapt, asistam la spectacolul intoarcerii la nava mama. La FSN. La fel de straniu este si un alt adevar. Daca motiunea ar fi trecut, marele pierzant ar fi fost nu PNL, caruia i s-ar fi oferit o buna sansa de a-si recupera electoratul de pe bancile opozitiei, ci PSD, care ar fi ratat momentul natural de ascensiune pe care un partid de opozitie il poate avea la finalul de mandat al adversarilor. Iar marele castigator ar fi fost nu PSD, ci Traian Basescu, care ar fi asigurat astfel ascensiunea PD in detrimentul socialistilor si liberalilor. Tinand cont de toate aceste argumente, sifonat la capatul acestei telenovele a motiunii de cenzura este Mircea Geoana. Acum, adversarii sai se pot regrupa, asteptand sa-i dea lovitura capitala dupa alegerile europarlamentare, in eventualitatea probabila in care PSD va inregistra un scor slab. Partidul Democrat a facut, in schimb, o buna afacere sustinand motiunea de cenzura. I-a slabit, astfel, si mai mult pe liberali. A intarit convingerea propriului electorat ca obiectivul revenirii la putere ar putea sa nu fie prea indepartat. Alianta, si inca facuta in scris cu PSD, ar putea fi insa un punct nevralgic. PD a demonizat mult prea mult stanga socialista pentru ca o coabitare cu aceasta, fie la putere, asa cum sta scris in Protocol, fie in opozitie, sa nu aiba si urmari negative. Producand fracturi in randul sustinatorilor. Inca o data, liderii PD au demonstrat ca sunt lipsiti de moralitate si de caracter. Iar presedintele tace. Dincolo de marlania manifestata fata de o jurnalista, Basescu se abtine sa faca declaratii legate de caderea motiunii de cenzura. In ciuda faptului ca pe aceasta tema a fost excesiv de activ in ultimele zile. De ce tace Traian Basescu? Din instinct politic. Stie ca, daca se baga acum in vorba, cele mai multe oua clocite i se vor sparge lui in cap. Nefacand nimic, el impinge discret factura care urmeaza sa fie platita catre Mircea Geoana. Guvernul Tariceanu doi, in special si PNL, in general, sunt in mare dificultate. Nu se stie daca mai pot obtine o victorie, cu ocazia asumarii raspunderii privind legea votului uninominal, aplicabil din 2012 si nici daca bugetul mai trece. Exista cel putin doua prilejuri ca Guvernul Tariceanu doi sa cada. Ceea ce se va si intampla, daca liberalii nu preiau imediat initiativa crearii unui guvern majoritar Tariceanu trei. Deznodamant la care s-ar ajunge printr-o alta persoana decat presedintele partidului, care si-a pierdut vocatia de a negocia. Iar daca o asemenea majoritate s-ar face si cu PSD, atunci de la masa ar trebui sa lipseasca si Mircea Geoana. Din toate aceste motive cred ca un nou deznodamant il vom avea nu inainte, ci dupa europarlamentare.