Ion Bogdan LEFTER 

Comentariile au taxat ipoteza, fie considerand-o rizibila, tocmai Basescu fiind cel care a provocat ruptura dintre liberali si democrati, fie interpretand-o ca pe o noua incercare de a stimula o rascoala in PNL, astfel incat sa obtina indepartarea de la sefia partidului a celui pe care-l considera marele sau inamic: premierul Calin Popescu Tariceanu. Propunerea presedintelui poate fi interpretata, la fel intentiile sale nedeclarate. in cele ce urmeaza voi propune - insa - o alta varianta, intrand pe teritoriul asa-numitei "istorii contrafactuale", a lui "ce-ar fi fost daca...?". Mai exact: sa ne imaginam ca scena politica romaneasca n-ar fi cunoscut bulversarile din ultima vreme, cam din vara lui 2005 incoace, si ca am avea acum in urma aproape trei ani de armonie a Aliantei "Dreptate si Adevar" la putere, in coalitie cu UDMR si cu ceilalti reprezentanti parlamentari ai minoritatilor etnice, poate si cu PC. Daca Basescu, propulsat la Cotroceni de tandemul liberal-democrat, a sustinut atunci, dupa victoria din 2004, o formula in consecinta si se arata si acum doritor de un cabinet PNL-PD, atunci logica ar fi fost continuitatea: buna intelegere in Alianta, guvernare lina, pace si liniste in tara. Ce-ar fi ramas la fel ca in istoria reala? Fara indoiala, considerabila crestere economica, transformarea rapida a tarii, integrarea in Uniunea Europeana. Romania a inregistrat excelentele performante stiute chiar si in ciuda turbulentelor de pe scena noastra publica, deci ar fi fost imposibil sa nu le obtina, cel putin la aceleasi cote, intr-o atmosfera interna mai favorbila, mai calma, cu sustinerea consecventa a echipei executive din partea unei majoritati parlamentare stabile si a sefului statului. Ce-ar fi fost altfel? De buna seama ca, pe masura succeselor guvernarii, Alianta ar fi crescut in sondaje, poate spectaculos. Ar fi continuat sa acopere zona de centru dreapta-centru stanga, caci Basescu n-ar mai fi urmarit proiectul de fuziune a celor doua formatiuni intr-un mare partid prezidential, deci n-ar mai fi transferat PD-ul de la stanga social-democrata la dreapta "populara" si n-ar mai fi atacat PNL-ul. Ambele componente ale Aliantei s-ar fi consolidat pe culoarele lor ideologice. Foarte probabil, PD ar fi zdrobit concurenta ideologica a PSD-ului, care, ca fost "partid-stat", corupt si nereformat, n-ar mai fi putut pretinde ca reprezinta social-democratia. Cine ar mai fi oferit - atunci - o alternativa in perspectiva alegerilor de la finele lui 2008 ori de la inceputul lui 2009? Ar fi urmat un nou mandat al Aliantei, obtinut - de asta data - cu un scor zdrobitor si exercitat fara alti parteneri de coalitie? Sau - poate - cele doua partide ar fi considerat ca, dupa ce si-au indeplinit cu succes eclatant programul comun de guvernare, va fi sosit momentul sa se desparta si sa concureze intre ele, propunand un proiect liberal, de dreapta, respectiv unul social-democrat, de stanga, intre care electoratul sa poata opta. Si am fi intrat intr-o adevarata perioada de alternanta doctrinara la putere, ca in democratiile (cum li se spune) consolidate. Fireste, in asemenea ipoteza contrafactuala, nici actuala motiune de cenzura n-ar fi existat. In orice caz, nu in conjunctura si cu semnificatiile ei din istoria reala, mult mai interesanta, mai incalcita, mai fierbinte decat utopiile logice, pe care - nu-i asa?! - politica nu le transforma in realitate decat prin alte parti, deocamdata...