Gabriel ANDREESCU 

Asa s-ar fi intamplat si dupa revolutie daca s-ar fi retras undeva, la o ferma, intr-o manastire, ori s-ar fi incuiat in casa ei din Cluj. Ar fi curs numai vorbe bune despre aceasta fiinta cu trupul plapand care infruntase regimul vreme de un deceniu. Doina Cornea nu s-a dus sa se odihneasca. A punctat imediat derapajele FSN, cu ceva timp inaintea diversilor "analisti". Prin fermitatea glasului ei lipsit insa de agresivitati, prin tonul judecatii, fosta disidenta a contat la inceputul anilor '90 desi traia la Cluj, departe de "centru", in conditii apropiate de saracie. Apelul ei in favoarea partidelor istorice, sustinerea Frontului Democratic Antitotalitar, condamnarea manipularilor prin care se invrajbeau romanii si maghiarii au constituit repere in anii grei ai post-revolutiei. Doina Cornea a facut parte din acel grup de oameni fara de care, probabil, Romania nu ar fi urmat un destin european. Marginalitatea geografica si putinatatea mijloacelor au avut pana la urma consecinte. La inceput o personalitate a vietii publice, Doina Cornea a ramas sa fie, in timp, vocea unei constiinte. In momentele importante, fosta disidenta s-a simtit datoare sa se exprime. Indiscutabile in luarile ei de pozitie sunt lipsa de interese si de vanitati, o totala vointa a binelui. Ceea ce nu inseamna ca Doina Cornea nu se poate afla in eroare. Bunul sau simt nu e suficient, nu este o specialista, face sigur erori de apreciere, caci de erori nu scapam niciunul. A gresit oare cu ceva intervenind in polemica Tariceanu-Basescu? Poate e hazardat sa vezi in Guvernul Tariceanu cel mai bun Executiv al Romaniei din ultimii 17 ani. Sa fi incercat Traian Basescu sa manipuleze impotriva guvernului, cum afirma doamna Cornea? Mai mult ca sigur. E drept sa vada in Basescu politicianul care creeaza tuturor un sentiment de insecuritate? Are destule motive, dar acest dotat personaj politic e mai mult decat atat. Oricum, nimic excesiv, nimic vulgar in spusele Doinei Cornea, chiar si atunci cand este raspicata. Fie doar din acest motiv si tot ar fi firesc ca alti purtatori de opinii sa pastreze respectul cand o contrazic. Sa-i conteste ideile, sa-i opuna argumentele lor, sa ia distanta dorita, dar fara sa o arate infatuat cu degetul. Poate pe unii i-a surprins tonul si limbajul cu care cativa comentatori au ajuns recent sa o apostrofeze pe fosta disidenta: se lamenteaza jenant, e orbita, are putine iesiri publice, insa obsesive (lectura originala a formulei "idei putine, dar fixe"). Pe mine nu m-au surprins. Am cunoscut bine multi intelectuali din aceasta categorie. Si le-am vazut de aproape imensa frustrare pe care le-o produce personalitatea Doinei Cornea. Ei nu pot sa-i ierte faptul de a fi fost curajoasa in timp ce ei se dovedeau lasi. Ei nu-i pot ierta consecventa, caci inconstientul lor pastreaza in minte volutele intensului lor oportunism. Ei nu-i port ierta nobletea gesturilor, de vreme ce sub cele proprii pulseaza o feroce vointa de parvenire. Si iata, a trecut vremea cuvintelor frumoase scoase chinuit de sub zambetul lor ipocrit. Pare ca visul cel mai dulce e ca doamna Cornea sa se compromita, iar ei sa o puna la punct.