Iulia POPOVICI 

Sigur ca putem sa ma bag, sa fac presiuni psihologice, sa ma fofilez. Doar ca sa "acoperi" jurnalistic un festival de muzica nu e nici ancheta, nici investigatie, un festival e, nu-i asa?, o sarbatoare, care-ar trebui sa tina locul in sine sentimentului ziaristic de biruinta ca ai obtinut ceva ce-ti e la origine interzis. Sa nu mai zic de alti detinatori nejurnalistici de abonamente de ora 5, cu ei oare ce se va fi intamplat? La "OuiBaDa", spectacolul de dans al lui Gigi Caciuleanu de la Teatrul de Comedie, cica accesul era liber. Cica, pentru ca de fapt nu era, era cu bilete si invitatii, ceea ce eu nu aveam, ca de ce s-avem? Nu ca n-as fi intrat, de data asta, dar asa, ca idee, poate ca erau si altii, mai multi, care sa ia de bun ce zic organizatorii - ori poate festivalul, ca si dreptatea, nu e pentru catei? Ca sa nu mai spun de istoria cu Baletul Bejart, care era in festival, dar locurile ramasesera intr-o coplesitoare majoritate la indemana initiatorilor "Intalnirilor JTI", alt sport, alta distractie, noroc cu prietenii. Iar toata aceasta comedie incepuse, de fapt, chiar la conferinta de presa care-a lansat festivalul si unde m-am dus sa ridic biletele. Care bilete nu erau, ca le uitase cineva undeva, se dusese dupa ele si nu mai raspundea la telefon. Un cineva despre care nu se stia precis daca e la conferinta sau nu, daca mai vine ori ba. Etc. Altminteri, a fost un festival mare. Un festival reusit, concerte interesante, vedete cate era nevoie, acoperire media "en gros". S-a scris chiar si in "The Guardian" despre Enescu al nostru. A fost frumos si romanesc. Institutiile finantatoare, toate de stat, si-au primit obolul in invitatii nenominale si nici o personalitate publica n-a scapat omagiul in aceeasi moneda. Exista in Romania o practica a finantarilor publice (in cultura) care presupune, in cazul festivalurilor, spectacolelor, concertelor, alocarea unui numar de locuri institutiei finantatoare. E perfect de inteles de ce un sponsor privat vrea asa ceva - sunt banii lui si-si doreste un mic beneficiu direct. Dar institutiile statului? Distribuie invitatiile, prin tragere la sorti, contribuabililor, de la care vin banii? Acreditarile si locurile pentru presa nu exista ca ziaristul sa petreaca o seara placuta, ci ca publicul (printre care si contribuabili) sa aiba acces la informatie. Ceea ce uneori nu se intampla, din cauza ca lista de prioritati e alta: in tara noastra draga, sa-ti cumperi bilet e semn ca nu esti destul de important cat sa primesti o invitatie gratuita (chit ca, de multe ori, o dai la cunostinte). Mi-ar placea sa cred ca Festivalul Enescu nu exista doar pentru ocazia personalitatilor romanesti de a-si resimti propriul statut... L-am vazut la primul spectacol al companiei Bejart pe unul dintre actualii ministri ai Romaniei. Relaxat in loja oficiala a Teatrului National, a stat pana la sfarsitul ovatiilor fara macar sa schiteze gestul de a aplauda. Omul avusese si el o invitatie si o seara de vineri libera, buna de petrecut sub ochii a 1500 de votanti.