Valentin HOSSU-LONGIN 

In avionul care-l aducea la Bucuresti, duminica 23 septembrie a.c., de la Tel Aviv, pe prof. univ. dr. Jean Askenasy, se mai aflau 14 evrei-romani, prieteni si apropiati ai eminentului savant neurolog, pentru a lua parte, peste doua zile, la lansarea cartii sale intitulate "Un minim necesar despre CONSTIINTA, pentru un intelectual din mileniul al treilea". Erau oameni de cultura, stiinta si de afaceri, o triada perfect reprezentativa pentru fostii nostri concetateni traitori in Tara Sfanta; printre acestia, amintesc familiile Doina si Gustav Meiseles, Puina si Benes Avital, Rahel si Israel Bar. Evenimentul a avut loc in sediul Fundatiei Nationale pentru Stiinta si Arta a Academiei Romane, profesorul Askenasy si "eseul" sau despre CONSTIINTA fiind prezentati de catre academicienii Eugen Simion, Augustin Buzura si Constantin Popa - coleg de breasla, in complexa, dificila si mereu noua stiinta a neurologiei. Autorul a absolvit Faculatea de Medicina din Cluj, in 1954, cu timpul obtinand mai multe functii si titluri in Capitala, pana in 1972, cand a emigrat in Israel. Au urmat tot felul de cercetari si specializari, in Europa si SUA, cu numirea in numeroase foruri si societati de profil, care i-au acordat diverse titluri academice. Pe langa zecile de articole stiintifice, profesorul Jean Askenasy este autorul a trei carti de referinta in domeniu: "Violenta" (Sydney, 1995), "Somnul, treimea cenusie a vietii" (1996) si "Creierul si universul sau" (Ed. Hasefer, 2007). Nu voi putea detalia continutul noului volum, "care demonstreaza ca atat constiinta cat si cunoasterea sunt fenomene din si pentru creier", aceasta fiind menirea specialistilor neurologi, cu toate ca ea se adreseaza, printr-o scriitura de literat, tuturor cititorilor doritori sa cunoasca si sa inteleaga ce se intampla in mintea noastra cea de toate zilele, de la simpla prezenta in cotidian, pana la starile anumitor boli, cand se rastoarna perceptiile si dependenta de mediul inconjurator... In schimb, voi incerca sa explic de ce si cum tot mai multi evrei-romani se intorc in tara noastra, ocazional, turistic sau definitiv, incepand chiar din anul 1990, Romania aratandu-li-se altfel decat o lasasera in urma cu trei-cinci decenii. Cu toate ca si inainte de caderea lui Ceausescu veneau unii la tratament in statiunile balneare (conf. unor surse, intre 1968 si 1989, el a vandut 40.577 de evrei Israelului, pentru circa 112 milioane de dolari, bani gheata), la scurta vreme dupa aceea a avut loc o fundamentala schimbare in mentalul/constiinta celor originari din Romania. Pe langa faptul ca s-au organizat in asociatii si fundatii profesionale, s-au editat reviste si ziare in limba romana, s-au infratit orase, toate acestea si inca multe alte actiuni de cooperare directa au stat sub pulpana multidirectionala a Asociatiei de Prietenie Romania-Israel, infiintata in vara lui 1990. "Si cum sa nu ne intoarcem, ne spunea ziarista Doina Meiseles, ca aici sunt oasele multor strabuni, aici ne-am nascut si am invatat carte, aici unii fac afaceri, altii vor sa-si recapete bunurile furate de comunisti si sa se stabileasca la batranete, printre fostii consateni din locurile copilariei? Chiar si faptul ca numerosi creatori isi lanseaza si aici cartile, deschid expozitii sau dau concerte exceptionale inseamna o reintoarcere la obarsii. Multi dintre varstnici isi aduc copiii si nepotii nascuti in Israel si scoliti in strainataturi, pentru a cunoaste meleaguri nepereche!" Vorbele acestea mi-au amintit de slagarul tineretii noastre "Se-ntorc vapoarele", lansat de Doina Badea...