Gabriel ANDREESCU 

Orice actor social care doreste sa infranga interesul public in folosul sau propriu va incerca sa-i umileasca pe demnitari. Doritori pot fi oamenii de afaceri. Invectivele la adresa unor persoane cu responsabilitati publice facute de trusturile de presa nu sunt rupte de interesele patronilor. Ceea ce in alte cazuri se intampla insa cu cat mai multa discretie, devine extrem de vizibil in cazul Bisericii Ortodoxe. Competitia acesteia cu statul este una din marile mize ale deceniului in care traim. Ascendenta bisericii asupra statului este si miza cererilor repetate ale ierarhiei ortodoxe sa fie scutita de procedura audierii la sediul CNSAS din Dragoslavele 2-4. Nimeni nu a pus-o in discutie pana acum: nici parlamentarii, nici membrii Guvernului, nici chiar seful statului insusi. O tot repeta insa ierarhii BOR, unii dintre ei aratand un nesfarsit dispret pentru institutie. Problematica in acest conflict de interese este plasarea de catre BOR a pionilor sai in inima institutiilor. In acest caz, domnul Laurentiu Tanase. Fosta si viitoarea cariera a domnului Tanase, secretar de stat la Culte intre 2000-2004 si lector la Facultatea de Teologie Ortodoxa sunt legate de BOR. Intermezzo-ul CNSAS reprezinta o vinovata suprapunere de roluri. Domnul Tanase anunta, public, pe 20 septembrie, ca va cere colegilor ca audierea inaltilor ierarhi sa fie facuta la Patriarhie. De ce nu li s-a adresat direct, cum o face in sute de alte cazuri cand se intalnesc pe culoare sau la sedinte? De ce "ideea" trebuia sa circule prin presa? De ce aceasta declaratie care pune in discutie demnitatea CNSAS? Nu oare pentru a produce umilirea institutiei pe care o reprezenta? Ca sa intareasca impactul subliminal al mesajului, Patriarhia a avut grija sa posteze pe site un enunt bine regizat: "IPS Daniel, Mitropolitul Moldovei si Bucovinei si Patriarhul ales al Bisericii Ortodoxe Romane l-a primit pe domnul Laurentiu Tanase, membru al Colegiului CNSAS". Asimetria de statut era intarita de continuare: "intalnirea s-a realizat ca urmare a propunerii d-lui Laurentiu Tanase". Cu alte cuvinte: doar nu era ca inaltul Patriarh sa ceara el o discutie cu umilul slujbas al statului. Prin ceea ce fac in statutul functiei lor, demnitarii ne reprezinta in relatiile cu ceilalti actori sociali. Daca ei se umilesc, unii cetateni se vor simti umiliti la randul lor. Iata de ce ideea ca membrii Colegiului CNSAS sa-si tarasca genunchii spre Dealul Patriarhiei apare urata in sine. Miza nu este insa doar etica si estetica. Ci vizeaza salvarea interesului public si a demnitatii statului.