Michael YOUNG 

In 2005, regimul presedintelui Bashar Assad a fost fortat sa isi retraga trupele din Liban, ca urmare a asasinarii fostului premier libanez Rafiq Hariri. Siria este considerata, aproape unanim, drept responsabila pentru aceasta crima, iar libanezii si presiunea internationala au determinat retragerea Siriei. Intr-un discurs rostit la scurta vreme dupa, Assad a avertizat ca nimic nu ar putea duce la ruperea relatiei libanezo - siriana. Assad stie ca alegerea unui presedinte care sustine suveranitatea si independenta Libanului ar face dificila o reintoarcere a Siriei si, dupa cum recunosc aliatii sai apropiati, nu vrea altceva. Mai mult, Assad este ingrijorat de crearea unui tribunal mixt internatonal - libanez care sa incerce judecarea suspectilor in cazul asasinarii lui Hariri. Aliatul apropiat al Siriei este miscarea Hezbollah, ale carei militii inarmate sunt mult mai eficiente decat armata nationala a Libanului, si care, a respins, pe fata, rezolutia Consililiului de Securitate al ONU care cerea ca aceasta sa isi predea armele. Prioritatea Hezbollah este aceea de a mentine capacitatea militara de lupta impotriva Israelului si, de asemenea, de a juca un rol pivotal in regiune intre Iran, Siria, Hezbollah si Hamas - pe de-o parte, si SUA, statele arabe conduse de sunniti, Autoritatea Palestiniana condusa de Mahmoud Abbas si inamicii libanezi ai Siriei - pe de alta parte. Pe de alta parte, adversarii libanezi ai Siriei stiu ca rezultatul alegerilor le va determina soarta. Avand in vedere faptul ca mai multi critici proeminenti ai Siriei au fost asasinati incepand cu 2005, nu exista sanse de a se ajunge la un compromis. Problema consta in faptul ca miscarea anti-siriana "14 Martie" nu s-a hotarat deocamdata asupra unui candidat la Presedintie. SUA au subliniat faptul ca nu vor accepta un presedinte apropiat Hezbollah sau Siriei. Desi America nu se va targui cu Siria in privinta alegerilor, va accepta probabil un candidat confortabil pentru Siria, acceptat de intreg spectrul politic. SUA trebuie sa aproximeze, de asemenea, ce va accepta Europa. Franta, Italia si Spania au contingente semnificative in cadrul fortei ONU detasate in sudul Libanului si extinsa dupa razboiul din vara lui 2006. In lipsa alegerilor, acestea se tem ca soldatii lor ar putea fi pusi in pericol. (...) Un alt actor cheie este Arabia Saudita, ale carei relatii cu Siria sunt la cel mai scazut nivel de pana acum. Sauditii, profund deranjati de alianta siriano-iraniana, sunt ingrijorati de faptul ca restabilirea influentei siriene in Liban (...) ar ameninta insusi Regatul. (...) Aceste interese contradictorii aveau sa fie decise pe 25 septembrie, cand expira perioada de doua luni in care Parlamentul de la Beirut trebuie sa aleaga un presedinte. Nici una dintre parti nu isi doreste un nou conflict, motiv pentru care varianta unui compromis trebuie sa fie posibila. Insa cum va arata acesta? Ideea alegerii unui candidat cu care toata lumea sa fie impacata nu ar produce decat un presedinte slab. La fel si cea a alegerii unui presedinte interimar pe o perioada de doi ani. Indiferent de rezultat, desemnarea urmatorului presedinte al Libanului se va face in urma unui iures politic, pe care aproape cu siguranta nu il va putea opri. Copyright: Project Syndicate, 2007. www.project-syndicate.org