"OuiBaDa" e un spectacol prezentat de "Gigi Caciuleanu Romanian Dance Company", cu sprijinul Teatrului de Comedie - producator fiind Fundatia Art Production - in cadrul Festivalului Enescu. Membrii companiei sunt Cristina Babalac, Rares Budileanu, Rasmina Luisa Calbajos, Doina Nicoleta Georgescu, Lari Cosmin Giorgescu, Catalina Ana Gubandru, Szasz Levente, Anca Loghin, Lelia Marcu, Cristian Nanculescu, Arcadie Rusu si Casandra Oana Stelea. Scenografia spectacolului ii apartine Corinei Gramosteanu, iar conceptul video, lui Alexandru Apostol. Este prima productie a unei companii romanesti purtand numele lui Caciuleanu, dupa ce coregraful, plecat din Romania, a condus trupe de dans la Nancy, Rennes, Paris. "Eu sunt un facator de companii", spune Gigi Caciuleanu. Oriunde s-a dus, a facut companii, la Paris, cand a lucrat cu Pina Bausch, in Chile. Chiar daca sa faci o companie nu e lucru usor. Ca orice om care a trecut prin multe auditii, le uraste. De fapt, de fiecare data cand are loc o auditie pentru un spectacol al sau, el insusi trece printr-un "examen". Le danseaza celor veniti, pentru ca nu le cere niciodata ceva ce el insusi nu poate face (in "OuiBaDa", a dansat la premiera in debutul spectacolului, recitand in acelasi timp). In cei veniti la auditia pentru "OuiBaDa", unii dansatori, altii - actori, a cautat "dorinta de a face ceva nou"; fiecare vine cu lumea lui, cu "pasareasca" lui, apoi urmeaza gasirea unui numitor comun. Cand a lucrat la Opera Nationala din Bucuresti (unde a facut "Simfonia fantastica", pe muzica de Berlioz), si a trebuit sa-si aleaga dansatorii din corpul de balet al Operei, le-a recitat celor veniti din Toparceanu. Nu e ceva exceptional pentru Caciuleanu: proaspat emigrant din Romania, mergea pe strada in Germania recitand poezii pe care nu-si amintea sa le fi memorat vreodata, de la Cosbuc, la Arghezi. "Simteam nevoia sa functionez romaneste, pe romaneste." Asta, cu toate ca nu crede in "specificul national" exceptional: "Ionesco e mare nu pentru ca era roman sau pentru ca scria in franceza, e mare pentru ca e un autor foarte bun". Cand e intrebat care-i povestea unui spectacol, Gigi Caciuleanu se enerveaza: "Care poveste? Eu vin cu o lume, nu cu o poveste". Despre "OuiBaDa", povesteste Caciuleanu, sotul lui Miriam Raducanu, jurnalist, spune ca e un spectacol autobiografic. Si s-ar putea sa aiba dreptate. Cu Miriam Raducanu, de altfel, a ajuns prima data, ca dansator, in tara care-i e acum casa - Chile. Atunci, ambasadorul Romaniei la Santiago l-a amenintat cu arestul daca nu intra in scena. Scena era, in realitate, un stadion pentru concerte, la Vina del Mar, iar Gigi Caciuleanu trebuia sa-i urmeze lui Miriam Raducanu (care dansa Maria Tanase si-si desena cu nonsalanta corpul) in varful unei piramide - un cub peste alt cub peste alt cub, din ce in ce mai mici. "Cei care au cantat dupa noi aveau microfoane ca sa se auda, pe noi nu cred ca ne-a vazut cineva." Cativa ani mai tarziu, a fost invitat sa monteze un spectacol la Santiago de Chile, i s-a propus sa conduca compania nationala de balet si a ramas, din 2001, acolo. In Chile e "o clima de pe-aici", acolo se simte ca acasa, plecat din mijlocul unui "popor bancos" ca sa ajunga intr-un loc in care "pudoarea si tupeul" se amesteca in aceleasi proportii. Un loc care, chiar daca nu stie sa spuna "a cadea fisa" ori "zvac" (caci ele nu exista decat in romana), poate simti ce inseamna. Si o limba cu un cuvant special ("tocar") pentru relatia pe care el si-o doreste cu publicul: sa-l atinga. Dintotdeauna, crede Gigi Caciuleanu, a avut vocatie de clovn. "Cand eram mic, stateam intr-un subsol si aveam o bucatarie care era in acelasi timp si baie, si sufragerie, si camera de primire, de toate. Tin minte ca veneau tot timpul oameni la noi, masa era tot timpul pusa, era lume. Iar eu ma duceam in baie, trageam perdeaua (era o perdea, ca o cortina, aveam deci aproape o scena) si faceam tot felul de lucruri. Era ca o rasoterapie, cum se face acum, in niste vremuri foarte negre." Sintagma "dans contemporan", lui Gigi Caciuleanu nu-i place. "Contemporan cu cine?", intreaba el. Ce cauta el e o forma de dans arheo-contemporan. "Traim o epoca romantica, iar asta inseamna o perioada a reactiilor extreme si contradictorii". "Dansul contemporan risca sa devina un soi de dans clasic bis, sa se formalizeze." "Dansul e poezie facuta carne", spune Gigi Caciuleanu; dansul nu e o naratiune, de aceea oamenii se si feresc de el. Dar clovn fiind, dansul arheo-contemporan al lui Caciuleanu iese spre strada ca sa aduca strada la el. Unde e buricul lumii? O spune Gigi Caciuleanu in spectacolul sau romanesc: "Pentru ca pamantul e rotund, buricul lui e oriunde suntem noi". Urmatoarele reprezentatii cu "OuiBaDa" vor avea loc, tot la Teatrul de Comedie, pe 7 si 8 octombrie. Iulia POPOVICI Gandire - creatie - comunicare - gandire Dansul pe care il iubesc, Dansul, asa cum il inteleg eu, este, inainte de toate, o constructie mentala. O organizare energetica si emotionala, nascuta dintr-o irationala (ori poate mai curand supra-rationala?) scanteie de o factura mai mult decat inrudita cu spiritualul. Si aceasta, inainte chiar de a deveni o concretizare pur corporala. Viziune interna inainte de a fi exteriorizare vizuala. Pura metafora proiectata dinspre misteriosul hau interior catre dimensiunile exterioare. Cele cunoscute, cele necunoscute inca sau cele pe care nimeni niciodata nu le va sti. Daca transcende legile tuturor matematicilor, dansul pe care il iubesc nu cunoaste geografie. Alchimie nu reprezentatie. Nu se va adresa doar privirii, ci va actiona direct de la creier la creier, de la gandire la gandire, trecand, bineinteles, prin inevitabilele vibrari ale inimii. Linii de forta si zone de umbra. Un lant dinamic, o spirala evolutiva. Gandire - creatie - comunicare - gandire si asa mai departe... Cat mai departe. Primul limbaj al omenirii. Cel al gestului. Al miscarii. Viata insasi pare a fi alcatuita din atomi de dans. Dansul lui Shiva? O cuantificabila structura fizica in centrul tumultuoasei nebunii creatoare. Nebunie si structura. Structura, dar nebunie. O stiinta dementa. O arta exacta. Curgerea apei se poate masura prin distanta si timp. Dar cine oare putea-va masura vreodata nevoia si, mai ales, placerea apei de a curge?.... In ceea ce ma priveste, dansul va fi intotdeauna indisolubil legat de Verb. Acel Verb de la care totul a pornit... Care ESTE, a fost si va fi probabil intotdeauna la originea si la capatul tuturor lucrurilor. Idee - Cuvant, Semnificatie - Act, Dans - Gand... Un gand scris cu sangele miscarii pe indiferenta rece a neantului...

Gigi CAciuleanu - (Paris, 31 martie 2006)